mereu copii

Aprilie 16, 2018

Pe când eram copil practicam cu ceilalţi puştani rahoveni un joc numit Gropiţa. Era nevoie doar de o groapă cu gura de vreo 8-9 centimetri în diametru şi de nişte monede de trei lei. Poate ştiţi Pereţica, jocul ăla în care se dau cu monedele spre un perete şi câştiga cel care dădea cel mai aproape. Asta era p-aproape, câştiga cine dădea în groapă din cât mai puţine aruncări. E, şi când cineva arunca mult prea departe de groapă se zicea că  „a dat-o-n Dămăroaia”. Nimeni nu  ştia de unde apăruse expresia, probabil de la generaţii anterioare de jucători, dar pentru noi, minilocuitori ai Rahovei, Dămăroaia era ceva mai degrabă la capătul lumii decât la altă margine de Bucureşti. Nimeni nu fusese acolo, da’ se ştia că e undeva cam de la mama naibii ceva mai încolo.

Fast forward 30 de ani. Încă sunt rahovean, doar că nu mini. Între timp am şi ajuns de câteva ori în Dămăroaia, ştiu că-i cam departe da’ nu chiar la capătul lumii. Şi în ziua de 16.04.2018 aflu că foarte interesanta domnişoară cu care m-am văzut peste weekend, a mers bine şi a rămas că ne vedem iar, locuieşte hăăăt tocmai în acel ţinut legendar. Am redevenit brusc puştan şi parcă s-a rupt ceva în mine.

Anunțuri

ăsta ghinion!

Aprilie 5, 2018

să ţi se dea papucii DUPĂ ce ai cumpărat o cutie de 12 prezervative.

da’ lasă, că au termen de valabilitate mare 🙂


isus vine, porcăiţi-vă!

Martie 30, 2018

aseară pe la Piaţa Romană:


bahice selecte

Martie 22, 2018

un cunoscut d-al meu mai are doar câteva luni de trăit. deci omul ăsta a mâncat nesănătos, fumat, băut şi sexuit mai mult(e) ca mine. şi nu de la asta i s-a tras!

eniuei, omul s-a împăcat cu ideea că n-o să apuce 45 de ani, a lăsat-o naibii de muncă şi trăieşte tot într-o petrecere, şi mai şi ca înainte. familie n-are ca să-şi bată capul cu lăsat moştenire şi alte alea, deci nimic să-i stea în cale. şi urgia asta hedonistă implică şi lichidarea (ha, ce potriveală) celei mai mari valori deţinute de el: o micuţă colecţie de vinuri 🙂  şi într-o seară am fost şi eu invitat, pe lângă invitaţii de seamă, adică un Murfatlar şi un Panciu apropiaţi de vârstele noastre.

aoleu! aoleeeeuuu… cum naiba să mă mai întorc după asta la poşircile pe care le beau de obicei???


şi numai zahărbărg e de vină!

Martie 9, 2018

ieri mi-au cerut prietenia pe feisbuci taică-miu şi un unchi. deci aceşti distinşi domni giurgiuveni au vârsta medie de aproape 73 de ani. what happened??? s-au întâlnit la un pahar de vorbă şi au zis „hai bă să mediasocializăm!”? „hai să vedem ce zic ăia mici, să vedem cui dau laic, ce comentează!”?

acu’ mi-e nuştiucum să-i refuz… aş putea-o face, că doar sunt nesimţit, da’ problema e că mare parte din vinul meu vine de la ei, sigur vreau să-i supăr? da’ dacă le dau accept… chiar vreau să vadă ei tot ce-am scris în ultimii ani? că doar n-o să iau la mână tot după ce le dau accept şi să trec în multe chestii „vizibil pt. prieteni, cu excepţia…”. am de cugetat!

uite cum mi-au stricat moşnegii weekendul!


din bucătăria leneşului uituc

Martie 7, 2018

uiţi mâncarea acasă şi n-ai chef să ieşi 10 minute până la magazin… improvizezi!

deci nici nu vă închipuiţi ce supă incredibil de bună iese dintr-un sfert de borcan cu muştar, vreo cinci grame de vegeta şi apa fiartă de la dozator 🙂


probleme de secolul 21

Februarie 28, 2018

Cică e avarie pe stradă, deci n-avem apă. Vrem să tragem apa, trebuie să topim zăpadă… Aveţi idee cât de greu se topeşte zăpada pusă pe calorifere în găleţile de la mop? Poate ar trebui să încercăm puţin câte puţin, în cuptorul cu microunde 🙂