ai em speşiăl

decembrie 5, 2018

în sensul că pe invers. nu sexualiceşte vorbind, da’ cam fac lucrurile pe dos…

păi fiţi atenţi: unii rămân fără job şi intră în depresie, se pun pe băut etc. io sunt fără job de o săptămână: mă simt super, dorm mai bine ca în ultimii zece ani, n-am mai pus gura pe bere de sâmbătă (că plm, sunt zgârcit şi băutura costă…), mănânc mai sănătos, citesc, fac curat prin casă… am pus deja răsadurile de ardei iute, din decembrie!

aaa, nu voiam să zic nimic, doar mă laud 🙂

Reclame

a venit iarna!

noiembrie 28, 2018

şi n-are nicio legătură cu postarea asta 🙂

poate am mai menţionat p-aici cum, în imensa mea înţelepciune, îmi las intenţionat mai mult de lucru pentru vineri, ca să treacă mai repede orele de dinainte de weekend. aşa am făcut şi săptămâna asta, că abia aseară m-am prins că vineri e nelucrătoare…

deci urmează două zile în care mă prinde noaptea la muncă.


revelaţie tramvaistică

noiembrie 23, 2018

un grup de cercetători din Rahova a găsit într-un mod cu totul neaşteptat leacul pentru… ipohondrie. n-o să vă vină să credeţi, oamenii fără adăpost sunt secretul. ei sunt chiar LEACUL!

cum aşa? păi erau doi homeleşi în tramvai şi imediat o grămadă de călători au renunţat la credinţa că răceşti de la curent şi s-au pus pe deschis geamuri 🙂


revelaţie de luni ploioasă

noiembrie 19, 2018

–  Ia uite ce ghete mişto! Şi nici nu prea par purtate… Oare de ce le-oi fi dat la o parte?

Cinci minute mai târziu:

– Aaa…. da… că intră la greu apă în ele…

Da’ omu’ prevăzător are ciorapi în ghiozdan şi adidaşi de schimb la muncă 🙂


dimineaţă rahoveană

octombrie 29, 2018

Duminică dimineaţă treceam io printr-un fel de piaţă de la mine din cartier şi băgam câte un ochi pe la magazinele turceşti/arăbeşti. Şi aveau pe acolo o grămadă de chestii, numai ce căutam io – tutun de narghilea – nu. Şi dau la un moment dat de un magazin foarte încărcat, cu zeci de sortimente de măsline, sute de ceaiuri, halvale şi alte alea. Şi mi-e lene să mă uit chiar la sute de cutii şi plicuri, aşa că o întreb direct pe tanti de acolo
– Presupun că tutun de narghilea n-aveţi, nu?
– Nuuu, e ilegal să ţinem…
WTF? Ilegal?
– Ciudat… zic io şi dau să plec.
– Dar…. vă pot spune unde să găsiţi…
– Aaa… vă rog!
– Păi… un moment… zice ea şi aşteaptă să iasă o clientă din magazin.
– Vă duceţi cu maşina sau cu tramvaiul?
– Cu tramvaiul!
– Păi luaţi tramvaiul xx, coborâţi la staţia yy, traversaţi pe partea stângă, mergeţi puţin şi o să vedeţi o măcelărie, are ferestrele pline de desene cu vaci, oi…
Se întrerupe brusc că intră un client. Spre exasperarea mea, stă clientul ăla vreo trei minute, se uită la toate cele, nu cumpără nimic şi pleacă. Poate căuta şi el ce căutam şi eu?
– Aşa… şi intraţi acolo şi cereţi. Dacă nu vor să vă servească întrebaţi de domnul F., şi îi spuneţi că v-a trimis doamna Viorica, de la măsline.
I-am mulţumit mult, am cumpărat şi io ceva, de formă, şi am plecat.
Băi frate, m-am simţit de parcă eram pe cale să cumpăr cocaină sau heroină!
Deci, dacă sunteţi din Bucureşti, vreţi arome de narghilea şi nu vreţi sau nu puteţi să luaţi online, scrieţi şi vă dau io pe mail ce înseamnă x, y şi F. Numai să ţineţi minte parola, domnul F. nu vă va servi fără: v-a trimis doamna Viorica, DE LA MĂSLINE 🙂


morfeice

octombrie 16, 2018

aici trebuia să fie o postare despre două vise de le-am avut astă noapte. până la muncă l-am uitat pe primul… deh, sunt bătrân de câteva luni.

al doilea: se făcea că, în ciuda protestelor tuturor colegilor, fusese angajată la noi în firmă… Elena Udrea. şi asta se dădea cu rolele prin firmă în loc să muncească, iar noi speram să cadă şi să-şi rupă câte ceva, chiar gâtul de s-ar fi putut. şi ea tot nu cădea… aşa că am decis să tragem la sorţi să vedem cine o ajută să cadă, pe scări chiar. şi tocmai când era s-o facem a căzut neajutată 🙂


octombrie

octombrie 9, 2018

că tot ziceam de fosta nevastă în articolul precedent… azi e ziua ei.

da’ n-o sun, să nu creadă că mă gândesc la ea 🙂