din nou, colegii boemului…

Pe la muncă mai toţi strănutăm, tuşim, bem ceaiuri, ne suflăm mucii… Azi dimineaţă stăteam şi noi la o ţigară (mai mereu în astfel de momente se întâmplă fazele memorabile) când se trezeşte unul să zică:

–          Bă nu ştiu ce-i cu voi de sunteţi aşa de rupţi în fiecare an, eu n-am nici pe dracu de când lucrez aici! Nu răcesc niciodată, şi doar respirăm acelaşi aer!

  Gigel ia o gură de ceai şi zice, privindu-l uşor scârbit:

–          Mă… au şi viruşii ăştia demnitatea lor… nu se lipesc chiar de oricine!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: