Aaron

Mâine, când eu nu voi putea scrie plecat fiind în căutarea iluzoriei ştiuci, un oarecare lăutar va împlini 43 de ani. Hai să vedem ce avea el de zis pe vremea când eram eu puştan.

La mulţi ani, nea Aaroane!

amintiri cu zăbăuci

Nu mai ştiam nimic de el de… hă-hăă… 8-9 ani, de când a evadat din Bucureşti. A zis că ţinem legătura, dar aşa se întâmplă, când iei viaţa de la capăt parcă ţi-e mai uşor dacă laşi totul în urmă.

Avea un motor străvechi cu care hălăduia prin toată ţara, deşi cârcotaşii ziceau că de fapt face recensământul service-urilor 🙂

Îi plăcea să creadă că-i om de munte, dar după nici o oră pe traseu scotea berea şi ţigara şi cerea pauză, iar cu timpul pauzele se îndeseau. Noi ceilalţi măcar recunoşteam că am devenit pantofari 🙂

Avea o prietenă puţin nimfomană cu care făcea nebunii prin parcuri şi cimitire.

Era fan Celelalte Cuvinte, aducea la voce cu Călin Pop iar uneori, după câteva beri, trăgea nişte cântări de stătea mâţa-n coadă.

Ţinea cât mine la băutură, ceea ce nu-i puţin lucru – bine, excludem seara când a trebuit să-l car până la etajul 3, şi n-a fost uşor, că trăgea aproape 90 de chile 🙂

Ieri am aflat că a murit acum două săptămâni. Nu împrăştiat pe autostradă, nici într-o bătaie în vreun bar, ci în somn în patul lui. Infarct, se pare… nici nu ştia că are probleme cu inima. Avea doar cu doi ani mai mult ca mine… Am înţeles că de câţiva ani o lăsase mai moale cu băutura, nu mai fuma nimic şi avea o relaţie stabilă, urma în sfârşit să se căsătorească.

Asfalt uscat, prietene… dacă ne-am înşelat totuşi şi există ceva după colţ, ţine şi tu o masă ocupată, că sigur ajungem în acelaşi loc.

ziua boemă

Am revăzut zilele trecute „Groundhog Day”, sau „Ziua cârtiţei”, cum au tradus-o ăştia cam aiuristic. Pentru cine nu ştie, e un film despre unul care trăieşte aceeaşi zi d-o grămadă ori. La început se distrează, fără să-i pese de consecinţe, are apoi tentative suicidale, ulterior o dă pe iubire, fapte bune etc.

Rahat!!!

Aş da aproape orice să fiu în locul ăluia. După primele zile de confuzie, aş începe să trăiesc fiecare zi de parcă ar fi ultima, având totuşi grijă să nu fac chestii (prea) ilegale în caz că nu va fi.

06:00… aha, e tot marţi. Astăzi cred că o să beau toată ziua.

06:00… vai ce surpriză, e marţi. Am chef să mănânc un tajine de capră, mamă-mamă…Cam greu cu restaurantele marocane în România, da’ Franţa e plină şi există curse low-cost.

06:00… maaarţi. Bă, azi mă duc la pescuit. Dacă nu prind nimic, beau pe malul bălţii până cad în apă şi-mi pierd ochelarii (nu râdeţi, s-a mai întâmplat).

06:00… oook. Azi identific cea mai tare prostituată din Bucureşti, îi dau toţi banii mei şi o să facem chestii care chiar şi pe ea or s-o surprindă.

06:00… azi mă odihnesc, stau în pat şi mă uit la SF-uri toată ziua.

06:00… ia să dau eu o fugă să cumpăr nişte iarbă… aşa…cât să mă ţină până diseară.

06:00… cred că azi o să mă duc să vizitez Sarmisegetuza, n-am mai fost demult.

06:00… mă duc la două-trei magazine d-alea pentru gurmanzi, încerc toate brânzeturile şi mezelurile.

06:00… azi o fi vreo degustare pe la Murfatlar? Ar prinde bine după brânză…

06:00… azi iau ia rând cinematografele din Bucureşti.

06:00… băi, eu n-am făcut niciodată bungee-jumping!

06:00… azi mă plimb prin oraş şi încerc să agăţ toate femeile atrăgătoare pe care le întâlnesc.

06:00… ia hai să mă duc la munte… pe unde n-am mai fost?

06:00… azi nu fac nimic special, o să stau pe o bancă în parcul de la Unirii şi o să râd de toţi cei care merg (sau vin de) la muncă.

06:00… ia să mă duc la un circuit d-ăla de karting, iau o maşinuţă, mă învârt până ameţesc şi borăsc.

06:00… cumpăr sticle de whiskey d-alea scumpe, fără număr fără număr, şi arunc cu ele în palate de manelişti.

06:00… azi o să intru anonim pe tot felul de bloguri de politicieni şi înjur, în mod democratic, pe toată lumea.

06:00… muzică toată ziua.

06:00… azi mănânc numai prăjituri.

06:00… paintball anyone? Stai că-i marţi şi sunteţi la muncă… mai bine caut un poligon să trag cu d-alea adevărate.

06:00… dacă e vreo preselecţie pentru vreo emisiune d-aia unde trebuie să cânţi… or să regrete ăia de o ţin.

06:00… umplu o valiză cu rahat, pun şi ceva care ticăie şi o las în faţa unui minister. Cu puţin noroc, vin ăia de la antitero şi o detonează.

Etc… etc… atunci când o fi să ajung la capătul listei, o luăm de la început şi înlocuim bungee cu paraşutism, marocană cu indiană, Sarmisegetuza cu Poienari… şi tot aşa. Cât aş umbla, câte filme aş vedea, cât aş citi… Cu pescuitul să nu mai zic, o să ştiu dinainte că într-un loc mă duc degeaba şi încerc mereu până găsesc unul super.

Dacă ziua e şi cu vreme bună şi este printre primele de după ce iau salariul, sunt aranjat 🙂  Cred că abia în 10 ani m-aş plictisi.

paradoxu’ lu’ peşte, varianta suedeză

Acum vreo două luni au apărut prin oraş afişe ce anunţau concertul în Bucureşti al celor de la In Flames. Prima dată am văzut afişul pe un stâlp, eu fiind în tramvai. Am izbucnit într-un hohot de râs de s-au uitat restul călătorilor la mine de parcă scăpasem de la glumeţi. Şi ajungem la partea cu paradoxul… pe afiş scria, din motive de sponsor probabil, „Pentru cei puternici”. Dintre piesele care îmi plac de la ei, preferata mea e cea de mai jos:

solicităm ajutorul cititorilor

Într-un scop nobil 🙂  Vreau să îmi deschid rubrică de muzici, dar cum nu prea mă pricep la bloguit nu ştiu cum aş putea încărca şi eu pe blog câte ceva de pe iutub, astfel încât să se poată asculta direct pe blog, să nu fie nevoiţi curioşii să intre pe link ca să se oripileze asculte. Cum merge, trebuie întâi să scot cumva videoclipurile pe computadorul meu şi apoi există prin wordpress o chestie de încărcat pe blog, sau cum?

Mulţumesc anticipat.

colegii boemului

Lucrând într-un colectiv aproape exclusiv masculin, glumele de autobază sunt nelipsite 🙂  Stăteam câţiva şi fumam şi noi liniştiţi în faţa firmei, când iese unul de la baie şi zice:

 – Băi domnilor, am o mare nedumerire: pe tron sunt nişte fire de păr negre şi luuungi… noi toţi suntem tunşi destul de scurt! Lămuriţi-mă şi pe mine… care plm are f*oci de cinşpe centimetri?!

să ne motorizăm…

Mă tot bate gândul să îmi iau şi eu o maşină, să intru în rândul lumii bune… N-am bani de una nouă, aşa că m-am orientat spre SH. Mi-ar trebui  ceva care să ţină la drumuri accidentate, aşa, ca de mers pe hârtoape şi prin mocirle la pescuit, dar care să se descurce rezonabil şi prin Bucale – nu că p-aici n-ar fi hârtoape…

Cred că am găsit prin Polonia ceva care se încadrează în bugetul meu, dar mă tot întreb dacă nu cumva o fi taxa prea mare, sau poate n-aş putea-o înmatricula deloc… Aud că de la anul nici la bulgari nu va mai fi aşa uşor…

Cer aşadar sfatul celor care au mai avut de-a face cu maşini second, merită să mă bag la aşa ceva?

Ăsta e vehiculul.

Tot în Polonia am găsit-o şi pe asta, care arată şi mai bine, dar din păcate îmi depăşeşte bugetul 😦

Later edit 1: mulţumim cotcodacilor pt. promovare!!!

Later edit 2: cred că tocmai am descoperit culmea wordpress-ului – să intri în spam comentând pe propriul blog 🙂

Oriunde, cu plăcere

Chestia asta din titlu e motto-ul unei firme de curierat destul de cunoscută.

Am eu o minte cam bolnavă, sau ar fi un titlu foarte bun de film porno? Sau un slogan excelent pentru un bordel?