ştie cineva…

De ieri m-a luat o durere de umăr. Am crezut iniţial că e o formă de febră musculară, lucru perfect normal având în vedere modul dezorganizat în care se desfăşoară diversele mele activităţi. Totuşi, încep să cred că e altceva, de la articulaţie sau os. Dincolo de câte o răceală n-am avut aproape niciodată probleme cu sănătatea, singura care a necesitat vreodată intervenţii medicale fiind pe la 2 ani, parcă. Aşa că aproape habar n-am cum arată un cabinet medical, în afară de vizitele fugitive ce le-am făcut când mi-am schimbat jobul n-am avut tangenţă cu aşa ceva.

Deci: dintre numeroşii mei cititori, să tot fie vreo zece chiar din Bucureşti, ştie cineva unde ar trebui să mă adresez şi eventual cui?

Mulţumesc anticipat.

alba neagra

Continuăm seria pozelor la costum de baie şi arătăm publicului cum mă prezentam eu la 10 ani.

Partea haioasă e că io am mai crescut aproape juma’ de metru, pe când vărul meu a rămas cam singurul din neam sub 1.75, aşa că raportul e acum invers 🙂

hibernală

Na, că tot am făcut-o şi p-asta!

Aproopooo… am zis şi o repet: cei care zic că “pescuitul nu e sport” sunt invitaţi să-şi mişte fundurile sportive şi să facă ei ceva copci în gheaţă de 30 de centimetri, cu toporişca mai ales … că na, poate se strică freza sau o uităm acasă.

Cu peştii a fost OK. Unii cred, în mod eronat se pare, că expresia OK provine de pe timpul războiului civil american, şi că înseamnă “zero killed”. “Zero killed “ ar fi fost oricum, că aveam de gând să-i eliberăm, dar n-a fost cazul, că a fost şi OC – “zero caught” 🙂

Bă, da’ aşa bună e berea băută pe baltă la 5 gradeeee…

P.S.: dacă voiam totuşi să luăm ceva acasă, am fi putut lua picioarele ghinioniştilor ăstora, dar am avut o reţinere…

antireclamă

la maşini de spălat 🙂 La formă seamănă a detergent, dar vă asigur că ce beau eu acolo e vin.  Am explicat mai demult, şi probabil n-a citit mai nimeni, relaţia mea îndelungată cu strugurii. Deşi nu mă mândresc cu asta, recunosc că am băut şi din astfel de recipient, că eram tânăr şi sărac 🙂 Nu ca acum, matur şi sărac…

e mică da’i a noastră!

Pen’că la taică-miu ajung cam rar iar amicul la care mai fumam se dă lovit pe motive de famelie mare, în sfârşit mi-am luat şi eu narghilea. Am găsit pe net superpromoţie, narghilea la 39 de lei, şi ieri mi s-a livrat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Livrarea a fost însoţită de o concluzie amuzantă: ăia care scriu descrierile produselor pe tot felul de site-uri sunt ori tipii care mint despre cât de mari au sculile, ori prietenele / nevestele lor, care îi cred. Ia priviţi ce înseamnă 31 de centimetri:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Da, vreo 22 🙂 Departe însă de a fi supărat, io chiar mă bucur: aşa ultraportabilă cum e va fi mult mai uşor de cărat la pescuit sau grătar 🙂

atenţiune!

La cererea numeroaselor cititoare – câtă frunză, câtă iarbă (în Antarctica) – astăzi public prima poză cu mine la costum de baie:

Era 1980 şi încă nu-mi plăcea să mă bălăcesc 🙂

ce se-ntâmplă la mine acasă rămâne la mine acasă

Ieri am fost la o petrecere de copii. Cât se agitau monstruleţii, am stat şi eu cu colegii la bere. După ce am predat-o pe fii-mea, am mai ieşit să mă întâlnesc cu cineva şi am mai băut vreo trei. Odată ajuns acasă, mi-am dat seama că risc să treacă o săptămână fără să mă îmbăt, aşa că am dat curs plăcerii mele vinovate, construirea de turnuri 🙂

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nu prea îmi amintesc bine construirea ultimulul etaj al capodoperei arhitecturale, deci am lucrat temeinic 🙂

Acum facem o paranteză (). Acum vreo două săptămâni, când scriam despre lucrurile ciudate făcute pe la beţie, mi s-a atras atenţia că cele mai cele sunt atunci când te trezeşti într-un pat străin, sau cu o necunoscută în pat şi fără un ambalaj gol de prezervativ pe noptieră.

Ha, copilării… Eu m-am trezit în patul meu, dar nu singur. Nu. Lângă mine stătea cuminte în pat dexul. Nu dexul din blogroll, pe care nu-l cunosc şi nici nu vreau să-l „cunosc”, ci ăla pe care-l cunoaştem toţi, sper:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De unde şi întrebarea mea: ce mama tuturor ciudăţeniilor cunoscute omului am făcut eu astă noapte???

un sfat pentru începători

Măi flăcăi… ascultaţi la un om bătrân şi trecut prin multe: luaţi-vă prietenă mignonă. Că puteţi s-o manevraţi cum vreţi voi:

copiii noştri

Zice fii-mea: „Tati, mami ascultă muzică de pleată!”

?!?!?! Ce mă, te pomeneşti că a aşteptat să divorţăm ca să se facă roacheriţă!

„De care tati, de-aia de care am eu în calculator? Şi îţi place?”

„Daa, îmi place mult!”

„Bravo tati! Şi ai ţinut minte şi cine cânta?”

„Ăăă… mmnuuu… da’ ela aşa: Pleată, lasă-mă şi pleată! Pleată…mâine o să tleatăăă..”

Fix aia pe care o cântă Vank cu tipa aia puţin pitzi şi foarte XXX  😦

Ne punem toate speranţele în copiii noştri, îi educăm, avem grijă de ei, le oferim tot ce n-am avut noi şi după aia ei ne fac chestii de genul ăsta  🙂

alcool reloaded

Pentru contrabalansarea (?) celor de acum două saptămâni, azi vom prezenta efectele aproape benefice ale alcoolului.

Cu un an jumate mai batrân, dar deloc mai înţelept:

„Da dragă, mai adu-mi te rog o bere… Nuuu, nu-i nici măcar a zecea!”

Dis de dimineaţă:

” Da’ ce caut pe jos? Şi sor-ta ce caută în patul nostru??? A, zâmbeşti… deci nu-i nimic grav.”

Nici azi nu ştiu de ce zâmbea. Probabil nu se-ntâmplase nimic deosebit, dar o apreciez că a păstrat misterul 🙂