ştie cineva…

Februarie 29, 2012

De ieri m-a luat o durere de umăr. Am crezut iniţial că e o formă de febră musculară, lucru perfect normal având în vedere modul dezorganizat în care se desfăşoară diversele mele activităţi. Totuşi, încep să cred că e altceva, de la articulaţie sau os. Dincolo de câte o răceală n-am avut aproape niciodată probleme cu sănătatea, singura care a necesitat vreodată intervenţii medicale fiind pe la 2 ani, parcă. Aşa că aproape habar n-am cum arată un cabinet medical, în afară de vizitele fugitive ce le-am făcut când mi-am schimbat jobul n-am avut tangenţă cu aşa ceva.

Deci: dintre numeroşii mei cititori, să tot fie vreo zece chiar din Bucureşti, ştie cineva unde ar trebui să mă adresez şi eventual cui?

Mulţumesc anticipat.


alba neagra

Februarie 28, 2012

Continuăm seria pozelor la costum de baie şi arătăm publicului cum mă prezentam eu la 10 ani.

Partea haioasă e că io am mai crescut aproape juma’ de metru, pe când vărul meu a rămas cam singurul din neam sub 1.75, aşa că raportul e acum invers 🙂


hibernală

Februarie 27, 2012

Na, că tot am făcut-o şi p-asta!

Aproopooo… am zis şi o repet: cei care zic că “pescuitul nu e sport” sunt invitaţi să-şi mişte fundurile sportive şi să facă ei ceva copci în gheaţă de 30 de centimetri, cu toporişca mai ales … că na, poate se strică freza sau o uităm acasă.

Cu peştii a fost OK. Unii cred, în mod eronat se pare, că expresia OK provine de pe timpul războiului civil american, şi că înseamnă “zero killed”. “Zero killed “ ar fi fost oricum, că aveam de gând să-i eliberăm, dar n-a fost cazul, că a fost şi OC – “zero caught” 🙂

Bă, da’ aşa bună e berea băută pe baltă la 5 gradeeee…

P.S.: dacă voiam totuşi să luăm ceva acasă, am fi putut lua picioarele ghinioniştilor ăstora, dar am avut o reţinere…


antireclamă

Februarie 24, 2012

la maşini de spălat 🙂 La formă seamănă a detergent, dar vă asigur că ce beau eu acolo e vin.  Am explicat mai demult, şi probabil n-a citit mai nimeni, relaţia mea îndelungată cu strugurii. Deşi nu mă mândresc cu asta, recunosc că am băut şi din astfel de recipient, că eram tânăr şi sărac 🙂 Nu ca acum, matur şi sărac…


e mică da’i a noastră!

Februarie 22, 2012

Pen’că la taică-miu ajung cam rar iar amicul la care mai fumam se dă lovit pe motive de famelie mare, în sfârşit mi-am luat şi eu narghilea. Am găsit pe net superpromoţie, narghilea la 39 de lei, şi ieri mi s-a livrat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Livrarea a fost însoţită de o concluzie amuzantă: ăia care scriu descrierile produselor pe tot felul de site-uri sunt ori tipii care mint despre cât de mari au sculile, ori prietenele / nevestele lor, care îi cred. Ia priviţi ce înseamnă 31 de centimetri:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Da, vreo 22 🙂 Departe însă de a fi supărat, io chiar mă bucur: aşa ultraportabilă cum e va fi mult mai uşor de cărat la pescuit sau grătar 🙂


atenţiune!

Februarie 21, 2012

La cererea numeroaselor cititoare – câtă frunză, câtă iarbă (în Antarctica) – astăzi public prima poză cu mine la costum de baie:

Era 1980 şi încă nu-mi plăcea să mă bălăcesc 🙂


ce se-ntâmplă la mine acasă rămâne la mine acasă

Februarie 20, 2012

Ieri am fost la o petrecere de copii. Cât se agitau monstruleţii, am stat şi eu cu colegii la bere. După ce am predat-o pe fii-mea, am mai ieşit să mă întâlnesc cu cineva şi am mai băut vreo trei. Odată ajuns acasă, mi-am dat seama că risc să treacă o săptămână fără să mă îmbăt, aşa că am dat curs plăcerii mele vinovate, construirea de turnuri 🙂

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nu prea îmi amintesc bine construirea ultimulul etaj al capodoperei arhitecturale, deci am lucrat temeinic 🙂

Acum facem o paranteză (). Acum vreo două săptămâni, când scriam despre lucrurile ciudate făcute pe la beţie, mi s-a atras atenţia că cele mai cele sunt atunci când te trezeşti într-un pat străin, sau cu o necunoscută în pat şi fără un ambalaj gol de prezervativ pe noptieră.

Ha, copilării… Eu m-am trezit în patul meu, dar nu singur. Nu. Lângă mine stătea cuminte în pat dexul. Nu dexul din blogroll, pe care nu-l cunosc şi nici nu vreau să-l „cunosc”, ci ăla pe care-l cunoaştem toţi, sper:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De unde şi întrebarea mea: ce mama tuturor ciudăţeniilor cunoscute omului am făcut eu astă noapte???