aadiiiooo….

minunatul meu blog, numeroşii mei cititori… a fost frumos cât am fost împreună, dar a sosit timpul să ne spunem la revedere.

până miercuri 🙂

evident, plecând de la premiza că nu mă omoară alcoolul până atunci…

uarning

că tot am fost lăudat că-s zgârcit, public azi un avertisment.

Am ajuns întâmplător printr-un supermarchet care începe cu L şi conţine o singură vocală, respectiv i. Acoloşa am văzut, pus strategic pe lângă intrare, acest produs denumit în mod foarte original, dar total impropriu, bere:

Am luat doar o cutie, de curiozitate  – ce naiba poa’ să coste 0,99 lei, fie şi numai cu 3% alcool???

Am gustat-o pe înserat… Ştiţi terasele alea care arată de parcă nu s-au renovat de vreo 20 de ani şi unde te servesc nişte personaje cu feţe de ospătari din anii ’80? E, închipuiţi-vă că pe o terasă d-asta la sfârşitul turei – tură ce se întâmplă vara la 35 de grade – se adună ce au mai lăsat unii grăbiţi prin halbe şi se pune în ceva care se vinde fraierului. E, asta am băut eu! Nici nu vreau să-mi închipui cum era dacă n-o beam rece…

O recomand cu căldură nostalgicilor comunişti 🙂

oarecum publicitate

băi, doar astăzi puteţi lua de pe www.blt.ro o grămadă de bilete cu 35% reducere!!!

în cazul meu, 98 de lei la OSTFEST în loc de 150 🙂

şi chior, şi obsedat…

mă deplasam aseară spre casă când am observat pe terasa unei case vechi un ditamai aparatul de aer condiţionat. Pe el scria mare CLINT, da’ până nu am citit de la cinci metri io am fost sigur că scrie CUNT 🙂

David Alexander

Astăzi împlineşte vreo 57  47 (fi-mi-ar matematica de râs!) de ani un oarecare lăutar. În mod ciudat, anul ăsta ziua lui pică după paştele pe stil nou şi înainte de ăla pe stil vechi, aşa că hai să ascultăm o piesă aflată în “Top 10 boemul”: 

 Să trăiască Mr. Vincent!

un uichend special

M-am hotărât: voi face mâine ceva ce n-am făcut de mult timp. Mă tem că am şi uitat cum se face, că au trecut ceva ani. Nici n-aş spune că abia aştept, activitatea respectivă nefiind tocmai pe placul meu…

CURĂŢENIE GENERALĂ.

Voi lua somptuoasa mea reşedinţă la puricat, frecat, şters, spălat etc.  Dacă mă ambiţionez, poate bag şi aspiratorul!

Bine… la cum mă cunosc, estimez o probabilitate de 60% de a mă sătura după vreo oră, moment în care voi înghesui tot ce-am adunat prin debara şi în camera cea mai mică, voi privi admirativ restul reşedinţei zicând „bă ce curat eee….” şi apoi voi deschide o bere. Prima din multe 🙂

astă noapte

Se făcea că eram în Giurgiu, şi acţiunea ori se petrecea în viitor, ori într-un univers paralel, că era mare metropolă 🙂 Aveam o meserie mai ciudată, lucram cu medicii şi rudele bolnavilor care refuzau să se trateze, făceam absolut orice pentru a-i convinge p-ăia să nu mai facă nazuri. Îi făceam de râs în public, îmi băteam joc de ei, îi făceam să se simtă vinovaţi… ca un preot, dar bine intenţionat 🙂

şi acum chestia ciudată… şi-n visul ăsta, ca-n viaţa reală, eu nu conduceam mai deloc. Ei bine, în Giurgiu se făcea că mă deplasam în interes de serviciu cu… metroul! 🙂

Parcă mă văd luând metroul de la capăt – undeva la intrare, pe lângă cofland:

 – Atenţie se-nchid uşile… urmează staţia „Turnul cu ceas”, cu peronul pe partea dreaptă…

 – Atenţie se-nchid uşile… urmează staţia „Portul dărăpănat”, cu peronul pe partea stângă…

– Atenţie… nu se mai închid uşile… coborâţi naibii odată, ce vreţi, să vă ducem la bulgari???

 

dilemă ornitologică

bre, ăia d-au făcut chestia asta n-au mai fost văzuţi de dinainte de paşti…

 

 

 

şi-or fi dat seama, chiar şi cu creierele lor de guguştiuci, că un mini-cuib făcut la un metru juma de sol nu-i o idee prea bună.

întrebarea mea: cât tre’ s-aştept ca să fiu sigur că nu se-ntorc, înainte să iau oul şi să-l fac bibelou, numai bun de pus pe mileul de pe televizor?

fără

Bine v-am regăsit, numeroşii mei cititori!

Sănătoşi, voinici?

Eu nu… nedormit, cu vreo 3-4 chile mai dolofan… şi c-un mare chef de muncă, am venit azi la job într-o viteză de aproape că era să-l depăşesc p-ăsta:

să paştem, prieteni!

ştiu că  numeroşii mei cititori vor fi foaaarte surprinşi să afle că eu şi religia suntem oarecum paraleli. deci nu prea îmi pasă dacă (nu) a înviat, (nu) s-a înălţat etc. Oricum, la români şi nu numai sărbătorile astea religioase sunt mai mult un motiv de a face maţu’ gros şi a cădea sub masă… că se ştie, diferenţa dintre paşte şi crăciun e că la unul  tăiem mielul, la celălalt porcul!

E… cu această pervertire a „sfintelor” obiceiuri strămoşeşti  sunt perfect de acord, aşa că voi pleca într-un pelerinaj culinaro-bahic în care să recuperez câte ceva din cele 10-11 chile date jos de la revelion încoace 🙂

Ne-om citi pe marţi-miercuri, dac-om mai trăi.

Vă urez tradiţionalul „poftă bună!”