Sâmbătă pe la trei şi ceva o depusesem pe fii-mea la maică-sa şi mă deplasam spre casă, când mi-a sunat telefonul. Amicul D. mă informează că el şi cu vărul lui personal ies la Cuibul Rândunelelor (n.r.: bodegă restaurant cu patru stele Michelin din Rahova, unde Silva neagră e 4.3 lei), şi că ar fi onoraţi să mă alătur lor. Nu se făcea să refuz o invitaţie din partea unor beţivani renumiţi stimabili domni, unul broker şi altul medic, aşa că m-am deplasat acolo să beau şi eu o bere. Când o terminam p-a doua şi mă gândeam să mă retrag, sună un mobil. Amicul F. se întreba pe unde suntem, şi hop zece minute mai târziu era la masă cu noi. Nu se făcea să mă car la apariţia lui, aşa că am zis să mai beau o bere, de politeţe. Când mai aveam puţin s-o termin, F. abordează un zâmbet tâmp şi ne informează că peste câteva luni va mai avea o fetiţă. Aşa ceva trebuia sărbătorit, şi următoarele două beri au trecut în timp ce toţi patru căutam nume pentru viitoarea, care să se şi potrivească (,) cu actuala fetiţă a lui F. Am reuşit după berile astea să plecăm, dar eu am ajuns acasă cam devreme… aşa că am atacat şi berile pe care le aveam prin frigider. Apoi am obosit şi nu mai ţin minte prea multe.
A doua zi m-am trezit nu în dormitor, ci pe canapeaua din sufragerie. Puţin neobişnuit, dar nu era prima oară. Am fost puţin surprins când m-am uitat în jur… nu tu cutii de bere, nici sticle. M-am dus la bucătărie, că mi-era deja foame. Cutii de bere stăteau cuminţi în coş, sticle în cămară. TOATE vasele murdare din chiuvetă erau curate, în uscător! În frigider, o oală nouă cu mâncare! Pe hol, nimic deosebit… dormitorul mic, folosit ca spaţiu de depozitare, era ca de obicei… deschid brusc uşa dormitorului şi rămân mască. D-aia dormisem pe canapea… în patul meu se lăfăiau, aranjate frumos, tricourile şi cămăşile care erau cu o seară înainte pe balcon!
Băi… oricât mi-ar plăcea să cred că am nişte spiriduşi prin casă şi ei au făcut toate astea, cred că adevărul e mult mai dureros: am început să fac urât la beţie!!!