constatare

ianuarie 11, 2013

după studiul realizat prin întâlniri cu totul întâmplătoare cu fix şapte doamne / domnişoare ce au trecut o vreme prin viaţa mea pot afirma următoarele: cele pe care le-am părăsit eu au slăbit sau sunt la fel, celelalte s-au îngrăşat. asta mi se pare a fi o veste foarte bună pt. cele lăsate şi foarte proastă pentru mine: bă, atât de neimportant am fost că nici măcar una nu s-a apucat de mâncat din dezamăgire?

am şi o teorie cu îngrăşatul celorlalte, da’ mai lucrez la ea 🙂


semne bune anul are… lipsă.

ianuarie 9, 2013

la job merge naşpa, nu m-aş mira să ajung în curând şomer.

băutura nu îmi mai prieşte.

de sex n-am avut parte de nişte luni.

bă, dacă n-aş fi un tip vesel cred c-aş fi intrat în depresie :))


black monday

ianuarie 7, 2013

Nu-i un secret că-s un inamic declarat al alcoolului, cu care duc lupte grele ori de câte ori am ocazia. Până acum vreo lună mă puteam lăuda că, după sute de beţii, am fost mahmur doar de două ori în viaţă – odată prin 1996 şi odată prin 2002. Ei bine, în ultima lună am fost mahmur tot de două ori. Prima din astea a fost nasoală, dar cea de azi e cruntă! Am căutat-o cu lumânarea, ce-i drept – după ce am terminat de băut, pe la 8 şi ceva, la Ionul pe care l-am vizitat, odată ajuns acasă am mai băgat vreo două ore o licoare ucigătoare, la vreo 56 de grade, inventată de taică-miu. Nu cred că a fost amestecul, am mai băut săptămâna trecută licoarea aia în combinaţie ba cu bere, ba cu vin, mă îndoiesc şi că a contat faptul că ieri au fost toate trei. Totuşi, nici cantitatea nu cred că a fost, am comis-o şi mai rău de câteva ori. Singura explicaţie cât de cât validă ar fi că pur şi simplu mi s-a dus rezistenţa, fie din cauza vârstei sau a uzurii nu mai ţin!

Asta e, categoric, una din cele mai triste zile din viaţa mea. Nu pentru că mă simt rău de tot fizic, ci din cauza concluziei: oricât de mult mi-ar place sticla, va trebui s-o las. Mai moale, nu de tot.


lost in trensleişăn

ianuarie 4, 2013

acu vreo 7-8 ani eram într-o staţie de tramvai şi aşteptam. sună mobilul unui tip  – individ la costum, ferchezuit, părea domn.

– Alo! Noroc! Da, ne-am întâlnit… băi, are nişte balcoane super!

Jumătate din suflarea feminină din staţie se uită la el scârbit-dezaprobator.

-… luminoase, gresie pe jos, mari… ce mai, parcă ai două camere în plus!

Mi-am amintit de asta aseară în timp ce mă uitam la balconul meu. Nu ştiu cum erau celelalte, dar al meu sigur e mult mai tare. Are şi gresie pe jos, da’ ce are pe sus îl face mai interesant:

Carnati

Păi nu?


2013

ianuarie 3, 2013

yellow, numeroşii mei cititori! veseli, sănătoşi? aţi petrecut corespunzător?

eu am mâncat, dormit şi băut – nu neapărat în ordinea asta. mi-e şi frică să mă urc pe cântar, cred că bat spre 110. de colesterol şi tensiune nici nu vreau să aud.

ca să nu mai vorbesc că scriu asta la 12:34 deoarece abia pe la 10:30 mi-am dat seama că azi e 3  şi tre’ să vin la muncă… astă noapte am stat cu nişte amici până pe la două fiind sigur că azi sunt liber 😦