dilemă majoră

Februarie 27, 2013

 

Niciodată nu mi-a plăcut Bucureştiul. O avea baruri multe şi femei frumoase, or fi mai toţi prietenii mei p-aici dar tot nu-mi place. Hai, să nu zic totuşi niciodată, mi-o fi plăcut în primii 12-13 ani de viaţă, înainte să se urâţească şi mai rău + să se aglomereze. În curând se fac însă 35 de ani de când locuiesc aici. Planul meu era ca pe la maaaxim 50 de ani să-mi bag picioarele şi mă mut undeva la ţară, să mă ocup cu grădinăritul. Eco, frate!

Iată însă că am văzut o căsuţă cu ceva teren, pomi şi chiar un solar mişto care ar fi în bugetul meu. Dacă mă mişc cu talent, o cumpăr, închiriez apartamentul d-aici şi în câteva luni sunt ţăran cu acte în regulă. Aş mai veni odată la două uichenduri, s-o văd pe fii-mea, să mai beau o bere cu prietenii etc.

 Am nişte reţineri însă. Oare chiar mă voi mişca cu talent? Nu-s un tip hotărât şi nici prea curajos, iar asta e o chestie destul de radicală. Dacă aş avea o rezervă financiară mai mare poate n-aş ezita prea mult, dar aşa, după ce aş lua casa nu mi-ar mai rămâne mare lucru. Dacă nu-mi merge cu munca pământului? Dacă se răzgândeşte ăla care închiriază de la mine apartamentul şi rămân fără bani o perioadă mai lungă? Dacă, dacă… Pe de altă parte, nu găseşti case ca asta pe toate drumurile – peste un an-doi când aş avea şi o rezervă mulţumitoare e posibil să nu mai găsesc… Iar să iau casa acum şi s-o las nelocuită vreo doi ani nu prea-mi vine, zona pare destul de civilizată da’ nu pot fi sigur că nu mi se fură tot dacă lipsesc cu săptămânile…

Tre’ să mă gândesc serios. Dar repede. Nasol.


disonanţa cognitivă cu mosheala

Februarie 25, 2013

ieri am asistat la o mosheală tare de tot, cum n-am văzut de ceva ani. ar fi însă două aspecte ce merită amintite: 1) nu a avut loc la un concert, ci la un loc de joacă. 2) copiii pe care-i antrenase fii-mea în activitatea asta nu păreau prea încântaţi că participă.

deci nu prea ştiu cum să mă simt: bucuros că urmaşa mea poate azvârli de colo-colo copii mai mari ca ea, sau îngrijorat că iar e cam violentă?


dă-i, dă-i man!

Februarie 21, 2013

” – Dacă ţi-aş lua cădiţă de duş şi cabină

 Oare ce vei cânta sub duş în surdină?”

” – Nuuu!!! M-am săturat de tâmpenii cu rimă!!!”

Cu ură-n ochi luă din rastel o carabină…


dilema muzicalo-vânătorească

Februarie 19, 2013

Deci de obicei merg spre casă cu un coleg în a cărui maşină se ascultă Rock FM – ceea ce, în lipsa unui Metal FM, e OK. Aseară însă am avut drum în altă parte şi am mers cu un coleg care asculta Kiss (my ass) FM. Băi şi la un moment dat începe să se screamă un plângăcios, ceva de genul:

„iiii… da’ ce-avem noi aicea…

e plin de căprioare, ce bine că mi-am luat alicea!”

păi… la căprior/căprioară nu se vânează cu glonţ?! ăla o fi „branconier” sau doar neştiutor?

pe de altă parte, singura rimă cât de cât decentă la „glonţ” pare a fi „clonţ”… problema e că dacă are clonţ, şi nu e struţ sau ceva de genu’, chiar se vânează cu alice!

e clar, kiss my ass ăsta nu-i de mine, e post pentru filosofi, ia uite ce dezbateri interioare trezeşte 🙂


din nou milionar

Februarie 18, 2013

screw you, Nigeria, we got Syrian letters now!

Proposal

 

Tre’ să recunosc că din câte d-astea am primit engleza din asta-i cea mai bună. Al dreacu să fiu dacă am găsit vreo greşeală în ea! Să aplaudăm deci sistemul educaţional din „Siria”. 🙂

 

P.S.: coae, da’ schimbă şi tu numele totuşi, Salawu Kazeem numa’ a sirian nu sună, şi nu cred că ajungea ăla ministru dacă-şi lua nevastă africană :))

P.P.S.: Mama ta de nigerian globalizat, faci outsourcing în Siria…


ratare

Februarie 15, 2013

Băi, ce poză şi ce postare mişto era să apară azi…

Deci aşteptam tramvaiul când au oprit la nici trei metri de mine doi saci de cartofi. Adică sacii i-am văzut primii, că era şi o maşină sub ei. Da’ nu orice fel de maşină… o Lada veche! Şi după câteva secunde mi-a picat fisa: bă, o ladă cu cartofi!!! Mă grăbesc să scot telefonul, îl deblochez, pornesc pozarul… şi tocmai atunci între mine şi ladă trage o dubiţă de la firma aia de curierat cu slogan porno 😦 S-a pus apoi verde, au plecat amândoi în acelaşi timp… canci poză!

Cum trec ocaziile măreţe pe lângă noi…


… dă la Dejjj!

Februarie 13, 2013

wine is fine but ţuica’s quicker…

de fapt vorbim de palincă, da’ ţuica suna mai bine în parafrază 🙂 deci tre’ să-mi aducă un amic o licoare care bate spre vreo 60 de grade. mi-a mai adus odată, anul trecut, şi e o licoare minunată. printre altele, e combustibilul necesar călătoriei în timp!

nu mă credeţi? păi fiţi atenţi: am ajuns acasă sâmbătă spre seară, am băut un pahar, apoi încă unul, şi dintr-o dată era LUNI dimineaţă! şi nu dispăruse decât vreun litru şi un pic, deci e şi fuel efficient 🙂