curiozitate

a fost careva la spectacolul ăsta?

deci masaj erotic pe drumul crucii… puric îl face? în ce constă finalizarea, dacă există?
să ştiu şi io dacă îmi rezerv bilet la tura viitoare 🙂

ieşirea de sâmbătă

cu multă indulgenţă i-am putea spune şi pescuit. peşte n-a prea fost (cel puţin la mine), bere în schimb a fost la greu şi am făcut şi-o poză artistică:

nu ştiu când mă mai duc, probabil când s-o termina prohibiţia pe Dunăre.

tehnologie, bre…

Jur c-am făcut poza asta de 6 ori, şi asta-i cea mai reuşită!!!

Deci să explic: pe afiş scrie „Atenţie!!! Nu scoate ti din priză!”
Este făcută într-un spital, unde oamenii are studii, dom’le…
Eu cred că e totuşi o capcană: vezi „agramaticalitatea” (copirait Ion Costiţă), scoţi pozaru’ şi vrei s-o imortalizezi. Daaar…. dispozitivul de pe scaun bruiază absolut orice fel de aparat care poate face poze! Altfel nu-mi explic.
Băi ce-a avansat tehnica asta…

animalică

aproape în mijlocul intersecţiei, un câine căruia îi lipsea un picior lătra la maşinile care treceau…
băi, deci zoofilii iubitorii de animale de la ONG-uri aveau dreptate! câinii chiar sunt ca oamenii!
unii dintre ei nu se-nvaţă minte orice-ar fi :))

buhuhuuu…

Deci mergeam şi io ieri liniştit cu tramvaiul prin centrul târgului când trage lângă geamul meu o maşină. Mă uit la şofer, el la mine… să-mi pice faţa!!! Sergiu Nicolaescu!!! A durat câteva secunde până să-mi amintesc că tipul a crăpat.
Deci vezi bă, biserică care eşti tu ortodoxă, degeaba ai făcut scandal cu incinerarea aia… io sunt mult mai liniştit ştiind că din coşciug poate o mai reuşi să se întoarcă vreunul, da’ din urnă e muuult mai greu 🙂

pe la periferie

Deci sâmbătă dimineaţă aveam aproape o oră de omorât şi am explorat zona Antiaeriană spre Măgurele. Şi acolo am găsit, pe strada Neptun, un loc denumit – foarte original – Complexul Comercial Neptun. Bine, ştiam de el de mulţi ani, da’ abia acum am şi intrat. Baate vântul, presupun că-i în faliment. Daaar… la intare are ceva de genul bar/terasă. Ei bine, nu numai că au Silva neagră, da’ o vând la 3 lei 50!!! Deci cu mp3 playerul pe maxim, ca să acopere muzica dubioasă semi lăutaro-manelistică, am savurat şi eu o bere acolo.
Şi-ncă ceva mai de sezon: după ce mi-am luat berea şi am dat să ies pe terasă văd un client mai ciudat: un miel! La început am crezut că-i împăiat, aşa de nemişcat stătea, dar când am trecut pe lângă el a tresărit puţin. Iete bă, aştia şi-au luat d-acum ca să-l ţină ca pet până la „tăcerea mieilor”, sau cum? Peste juma’ de oră, când îmi terminam berea, la nici 15 metri de mine observ cum se jupuia un animal d-ăsta ghinionist. Foarte tare, deci terasa e şi abator old-school! Nişte cârlige la streaşină, în aer liber… Fie-i ţărâna digerarea uşoară!

tot de primăvară

odată cu înaintarea asta în vârstă (băi, mă consolez cu faptul că prin nuştiuce film comunist zicea careva „35 de ani e cea mai frumoasă vârstă pentru un bărbat”) primăvara se pare că mai are şi alte aspecte: dacă anul trecut pe vremea asta ajungeam la ortopedie cu ceva dureri la un umăr, se pare că anul ăsta voi ajunge din nou. de data asta cu dureri la încheietura mâinii. ok, e chiar mâna folosită în scopul ăla, da’ nu cred că asta e problema, deci fără glume, da?

militarisme reloaded

tot în faţă la cora militari, acest laitmotiv al postărilor boeme 🙂
ce avem noi aiiiici…
de fapt, indiciu: qu’est que nous avons ici…

în francaisă, bă!

militarisme

Băi… viaţa este greu. Ia priviţi cum arată ea duminică la unşpe fără un pic:

E şi Ana p-acolo prin spate, dar poza este despre cealaltă mare iubire a vieţii mele 😉
Deci poza e făcută la Cora din Militari. Că veni vorba de Militari, poate am vreun cititor care mă poate ajuta: deci mergeam cu 336-le când văd două babe că încep să se încrucişeze (adică să bage cruci la greu, numa’ la prostii vă stă mintea!). Mă uit pe geam… era scris cu roşu pe alb, mare, „Derya – doner kebab”. Deci întreb şi io cititorii, poate ştie careva: mă, chiar aşa de bună e haleala p-acolo?

după hârtii şi nu numai

Băi, multă lume se plânge că trebuie să piardă nuştiucât timp pe la ghişeele diverselor organe ale statului. Eu nu! Şi să mă explic: la ONRC, de exemplu, e un loc excelent de clătit ochii. Doar vreo 3-4 din angajatele de acolo merită atenţie, dar clientele… ehehei! Ei bine, astăzi am dus lucrurile un pic mai departe: cum aşteptam io acolo să-mi iau certificatul, apare o tipă fix pe gustul meu. Ezit eu un pic – sau doi-trei pici, cam 10 minute – şi mă duc să vorbesc cu ea. Tipa la început pare foarte mirată (aici e treaba cu „fix pe gustul meu” pe care nu stau s-o explic, altul probabil ar fi ales altă tipă de stătea puţin mai încolo), apoi amuzată, şi-mi spune că-i pare foarte rău că trebuie să mă dezamăgească, dar e aproape căsătorită. Eu îi spun că mai rău mi-ar fi părut dacă nu încercam, ea zice că şi ea merge pe acelaşi principiu, şi apoi am avut o conversaţie scurtă destul de plăcută. Chiar dacă n-a ieşit nimic, mi-a înfrumuseţat ziua şi îmi place să cred că şi eu pe-a ei.
Şi în timp ce plecam zâmbind d-acolo mi-a venit în cap o tipă de-am văzut-o pe la Taxe Locale de vreo două ori şi n-am intrat în vorbă cu ea. Cine ştie ce-oi fi pierdut! Data viitoare o abordez.
Şi dacă stau bine să mă gândesc, cred c-o să vorbesc cu contabilul ca de data viitoare să mă duc eu să scot şi certificatul de atestare fiscală 🙂
Eee, primăvară…