dilema cu ciudăţenia

August 28, 2013

Veneam liniştit cu tramvaiul spre Piaţa Unirii. Lângă mine văd la un moment dat un individ – 25-26 de ani, pe la 1.80, sfrijit, cu faţă de tocilar, îmbrăcat în blugi. Un om semitransparent, d-ăla pe care-l uiţi la cinci secunde după ce l-ai văzut. Şi totuşi, acum cred că io n-o să-l uit cât oi trăi!
Deci mă dau jos din tramvai, o tai traversând semiilegal spre părculeţul din centru, el la fel. Nimic neobişnuit, mii de oameni fac la fel zilnic. Îmi fac traseul, tipul era în spatele meu, mergea la fel de repede, ba la un moment dat părea că o să mă şi depăşească.
Rămânem fără parc şi dau s-o iau spre Cocor – Bărăţie, traversând cumva în diagonală intersecţia, tipul ăla face la fel dar urmând o trasă diferită şi aproape că mă ciocnesc de el. Pufăi ofticat, îl ocolesc şi aştept pe scuar să treacă maşinile de mai rămăseseră. Vine şi el şi se aşează chiar lângă mine, mai să mă atingă! Deja era prea mult… scot lăutarii din urechi, mă întorc spre el şi începem discuţia, ceva de genul:
– Ai un motiv serios să te ţii după mine?
– Da, am, zice el şi parcă se face că duce mâna la un fermoar de la geanta lui.
– Zi atunci!
– Nu te face că nu ştii… Avem de vorbit.
– Chiar nu ştiu, ne cunoaştem de undeva? Zi mai repede, mă grăbesc!
– Ştii bine despre ce-i vorba….
– Nu, nu ştiu, zi de unde ne cunoaştem sau valea!
– Ăăă…
Mă întorc să plec, el iar dă să se ţină după mine. Deja eram enervat, mă dau spre el şi-l întreb „politicos”:
– Auzi, pe tine te mănâncă pielea?!
El mai bălmăjeşte ceva ce n-am prea înţeles, apoi dă din mână şi pleacă zicând:
– Dacă erai aşa deştept nu eram aici…

Mi-am continuat drumul fără să mă uit în urmă, omul m-a lăsat în pace. M-am suit în tramvai şi am prins a cugeta, riscând durerea de cap aferentă: Oadăfac??? Prima oară, când parcă voia să scoată ceva din geantă, m-am gândit c-o fi vreun religios d-ăla de s-au mai dat la mine, dar ăsta era în blugi. O fi fost doar nebun? Culmea e că acum vreo 15 ani, tot prin zona aia s-a ţinut după mine o tipă pe la 40 de ani urâtă rău şi care parcă se îmbrăcase pe întuneric, dar după aia mi-a zis „Hai pa!” şi s-a cărat. Ăsta o fi „the next generation”? Şi parcă am mai atras ceva ciudaţi… Sau te pomeneşti că era pe invers şi voia să mă ceară de bărbat/nevastă? Totuşi, nu prea cred, presupun că tipii ăştia sunt păţiţi, şi n-ar încerca aşa ceva cu unul la 1.90 şi suta de chile – ar risca să-şi ia câteva în bot (nu la modul plăcut) şi să rămână laţi pe trotuar. Că era dus cu pluta rămâne explicaţia cea mai plauzibilă. Da’ dacă era nebun de ce a renunţat aşa de uşor când l-am ameninţat?
Şi – un foarte mare ŞI – nebun sau nu, ce mama dreaqu vrea să însemne „Dacă erai aşa deştept nu eram aici”???


auto

August 27, 2013

unii mai cârcotaşi ar zice că imaginile de mai jos sunt dovada că Loganul e o maşină de rahat:

Logan 1

Logan 2

eu nu zic asta! voiam doar să vă dau o idee de afaceri: vă luaţi Logan, un loc de parcare nasol, o perie, o lopată, ceva pungi, şi vă puneţi pe vândut guano 🙂


muhahahaha!!!

August 23, 2013

mă pregătesc, că mai ieste doar doo luni…

MRF

să vină maneliştii!!!


reevaluare

August 22, 2013

Unora le plac porumbeii, alţii zic de ei că-s nişte şobolani zburători. Eu, până azi, i-am considerat doar o posibilă sursă de hrană în caz că voi mai fi în Bucureşti când va veni marea foamete. Iată însă că nu-i mai pot privi cu aceiaşi ochi: veneam spre job mai devreme şi am văzut un porumbel drăguţ care, între nişte bănci pe care mai văd din când în când aurolaci dormind, ciugulea cu spor dintr-o ditamai balta de borâtură.


iar visez

August 21, 2013

Episodul unu: se făcea că eram cu unchiul meu la munte, unde pescuiam într-un fel de piscină. În timp ce eu eram ocupat să-mi agăţ liniile prin copacii de pe margine şi să înjur, el a şi scos un peşte. Nici lipan, nici păstrăv, ci… doradă. Mişto piscinele astea! După aia am plecat să mâncăm pizza.

Episodul doi: era un fel de petrecere pe o plajă mare. O plajă mai ciudată, nu se vedea mare sau lac pe nicăieri dar nici deşert nu era. Eu cred că eram un fel de organizator, că deşi nu păream important erau p-acolo o grămadă de actori, cântăreţi etc. care mă cunoşteau. Băi şi la un moment dat apare Radu Mazăre! Dar nu oricum, după cum bine îl ştiţi… ci în ceva care semăna a corcitură între avion şi dirijabil. Aterizează el un pic cam dificil, apoi se lasă cu tragedie: o pală de vânt ia aparatul, îl mai saltă câţiva metri şi dă cu el zdravăn de pământ, avariindu-l serios!
Tragedia? Mazăre a scăpat doar cu câteva vânătăi…


concluzie de weekend

August 19, 2013

cu ceva chile mai gras, adevărat grăiesc vouă, pantofari de Sinaia:
dacă vrei să mănânci bine în satul ăsta un loc excelent e la Alex.
Nu ştiu dacă m-aş şi caza acolo, camerele arată OK dar zona pare puţin cam gălăgioasă. În privinţa mâncării însă… lăsaţi o gaură la curea şi intraţi cu încredere. Exceptând cazul în care sunteţi vegetarieni – atunci mai strângeţi o gaură şi treceţi mai departe 🙂


amintiri de lângă gară

August 14, 2013

Treceam aseară pe lângă o clădire dărăpănată unde acum nişte ani era ceva club de roacheri, şi aşa m-a lovit nostalgia… Am stat vreo două minute pe loc să rememorez întrunirile culturale la care am participat acolo. Apoi am luat-o din loc, şi nici n-am apucat să fac cinşpe metri că trece pe lângă mine o skodă din care se auzea, încet dar destul de clar, Cargo. Şi instantaneu m-a pocnit un flashback!
Era prin 2003, cam ultimul an în care am şi trecut prin stabilimentul respectiv. La o masă lângă mine erau doi inşi un pic veseli – vorba vine, ei erau chiar supăraţi. Zice unul:
– Solistul ăla nou nu-i ajunge nici până la genunchi lui Kempes!
Al doilea:
– Ba da, îi trece de genunchi! Suficient cât să-i sugă plua!

Să mă ierte domnul Igrişan, cu care jur că n-am nimic, da’ fix astea au fost vorbele ălora. Io ştiu că el era mai vechi în trupă şi n-a fost vina lui.

Oricum… înapoi la muncă!

P.S.: mie-mi place varianta mai rapidă, am pus-o p-asta tocmai pentru a ilustra cheful meu de muncă.