Veneam liniştit cu tramvaiul spre Piaţa Unirii. Lângă mine văd la un moment dat un individ – 25-26 de ani, pe la 1.80, sfrijit, cu faţă de tocilar, îmbrăcat în blugi. Un om semitransparent, d-ăla pe care-l uiţi la cinci secunde după ce l-ai văzut. Şi totuşi, acum cred că io n-o să-l uit cât oi trăi!
Deci mă dau jos din tramvai, o tai traversând semiilegal spre părculeţul din centru, el la fel. Nimic neobişnuit, mii de oameni fac la fel zilnic. Îmi fac traseul, tipul era în spatele meu, mergea la fel de repede, ba la un moment dat părea că o să mă şi depăşească.
Rămânem fără parc şi dau s-o iau spre Cocor – Bărăţie, traversând cumva în diagonală intersecţia, tipul ăla face la fel dar urmând o trasă diferită şi aproape că mă ciocnesc de el. Pufăi ofticat, îl ocolesc şi aştept pe scuar să treacă maşinile de mai rămăseseră. Vine şi el şi se aşează chiar lângă mine, mai să mă atingă! Deja era prea mult… scot lăutarii din urechi, mă întorc spre el şi începem discuţia, ceva de genul:
– Ai un motiv serios să te ţii după mine?
– Da, am, zice el şi parcă se face că duce mâna la un fermoar de la geanta lui.
– Zi atunci!
– Nu te face că nu ştii… Avem de vorbit.
– Chiar nu ştiu, ne cunoaştem de undeva? Zi mai repede, mă grăbesc!
– Ştii bine despre ce-i vorba….
– Nu, nu ştiu, zi de unde ne cunoaştem sau valea!
– Ăăă…
Mă întorc să plec, el iar dă să se ţină după mine. Deja eram enervat, mă dau spre el şi-l întreb „politicos”:
– Auzi, pe tine te mănâncă pielea?!
El mai bălmăjeşte ceva ce n-am prea înţeles, apoi dă din mână şi pleacă zicând:
– Dacă erai aşa deştept nu eram aici…
Mi-am continuat drumul fără să mă uit în urmă, omul m-a lăsat în pace. M-am suit în tramvai şi am prins a cugeta, riscând durerea de cap aferentă: Oadăfac??? Prima oară, când parcă voia să scoată ceva din geantă, m-am gândit c-o fi vreun religios d-ăla de s-au mai dat la mine, dar ăsta era în blugi. O fi fost doar nebun? Culmea e că acum vreo 15 ani, tot prin zona aia s-a ţinut după mine o tipă pe la 40 de ani urâtă rău şi care parcă se îmbrăcase pe întuneric, dar după aia mi-a zis „Hai pa!” şi s-a cărat. Ăsta o fi „the next generation”? Şi parcă am mai atras ceva ciudaţi… Sau te pomeneşti că era pe invers şi voia să mă ceară de bărbat/nevastă? Totuşi, nu prea cred, presupun că tipii ăştia sunt păţiţi, şi n-ar încerca aşa ceva cu unul la 1.90 şi suta de chile – ar risca să-şi ia câteva în bot (nu la modul plăcut) şi să rămână laţi pe trotuar. Că era dus cu pluta rămâne explicaţia cea mai plauzibilă. Da’ dacă era nebun de ce a renunţat aşa de uşor când l-am ameninţat?
Şi – un foarte mare ŞI – nebun sau nu, ce mama dreaqu vrea să însemne „Dacă erai aşa deştept nu eram aici”???
Publicat de boemul 
boemul 