înţelepciune

dacă nişte puştoaice se uită la tine zâmbind sfios, apoi şuşotesc între ele, este destul de posibil să fii un tip foarte atrăgător.

desigur, este cel puţin la fel de posibil să fii descheiat la şliţ…

mi s-au scrântit ochii

scrisori nigeriene şi altele de gen n-am mai postat că primesc zilnic şi  cam şi-au pierdut farmecul, da’ cine puţul… ăăă plm stă să îmi ia datele de pe www.pescuitul.ro???

Oricum, pentru cele de mai jos gogu trensleit are o maaare înjurătură de la mine.

Cu diacriticile însă nu ştiu pe cine să înjur.

 

 

Bună ziua,
Salutări de la Christina,Am scuze pentru deranjez în intimitatea ta, deoarece nu știm unii pe alții, ci să acorde atenție și să înțeleagă motivul meu de a contacta vă rog, nu fi supărat pe mine draga mea am fost de navigare din acest site http://www.pescuitul.ro am vazut profilul dvs. și adresa de e-mail, așa că am decis că este mai bine vom comunica mai bine prin intermediul adresei de e-mail pentru a vorbi mai bine și să vă spun motivul pentru care te-am contactat.

Sunt fericit pentru a intra în contact cu tine după ce direcție mea de a găsi un prieten frumos de încredere și sincer de incredere am fost motivat să-ți scriu după ce vezi contact Știu că acest e-mail vă va întâlni într-o stare bună de sănătate și, de asemenea, surprised.i pm aici pentru a [UTF-8?] căuta sfatul de care știu că va ajuta să depășească situația mea,

Eu sunt fată în prezent un singur Dragul meu, în timp obișnuită, poate vă rog să-mi scrie înapoi la adresa mea de e-mail. Așa că i se va explica mai multe despre mine, datele mele, Imaginile mele și scopul de a scrie pentru tine. Vă rugăm să nu neglijeze o heart.A prietenie umil și singur buna este fundamentul construi pe alte lucruri în raport cu vin. Aștept cu răbdare să aud de la you.Thanks și să rămână binecuvântat
Noul tau prieten
Christina

 

proaspătă

Cică să iau şi eu pâine. Scot banu’, mă poziţionez în faţa magazinului, aud “Bună seara”, ridic ochii şi înţepenesc. În faţa mea, o splendoare la vreo 25 de primăveri, înaltă, păr negru cârlionţat natural, ochi adânci, buze pline. Corpul, din cât se vedea, şi el fără cusur. Iar eu stăteam ca viţelul la poarta nouă cu un leu în mână şi gândeam “Cum mamaluştefancelmare a ajuns zâna asta vânzătoare???”

Văzând că nu zic nimic, ia cuvântul ea:

–         Cu ce vă pot servi?

Şi mai şi zâmbeşte. Ooo, ce zâmbet! Cu gropiţe, cu toate cele… Lovitura de graţie!

–         Ăăă… ooo… fâine peliată!

Mda. M-am făcut de râs. Dar ce râs frumos am auzit!

Am plecat d-acolo împleticit.

aventuri giurgiuvene

Mergeam cu cumnatul spre Giurgiu, când vedem în zare – multe girofare! Mă rog, girofaruri… Se apropie ăia de noi, erau două maşini de puliţie – girofarurile albastre, una ditamai cu girofar galben – care căra însă doar un colet destul de mic dar legat şi securizat în toate felurile, încă două albastre de puliţie şi la sfârşit două de pompieri – girofarurile roşii. Ne uităm unu’ la altul şi zicem amândoi deodată: “Bă, ce-or căra ăia???”

Şi începe culesul… băăă… bă! Cel mai productiv an din ultimii douăzeci, cred. N-am putut să culegem toată via că nu ne-au ajuns butoaiele! S-au apucat unchiul şi vărul să sune pe la vecini şi prieteni – dar să vezi coincidenţă, şi ei aveau aceeaşi problemă. Era şi greu de prevăzut că având viile în aceeaşi zonă sunt la fel de năpăstuiţi. S-a apelat şi la rezerva strategică – adică printr-o magazie era un butoi de nu mai fusese folosit de prin 1986, da’ anii de pensie nu-i priiseră şi s-a dovedit nefolosibil, urmând să devină lemn de foc. Nu mai spun că alt butoi de fusese verificat cu o zi înainte s-a dovedit că de fapt curge, şi după ce am muncit să-l umplem dă-i şi goleşte… S-au luat unele de plastic cu titlu provizoriu.

În rest… mâncarea bună, ţuica bună, vremea bună. Şi, ca de obicei la cules, febră musculară, deranjament stomacal grav iar lopeţ… ăăă… delicatele mele mânuţe după îndelungate spălări încă mă indicau drept lucrător în tipografie.

Sunt încântat însă, anul ce urmează sper să n-apelez prea mult la băutura din comerţ.

 

iar buhuhuuu!

Veneam io liniştit ieri la serviciu, pe străduţele pe care merg mai mereu. La un moment dat dau de două d-astea care se găsiseră să ţină şedinţă într-un loc total aiurea, baba lângă trecerea de pietoni, fix după colţ unde n-ar fi putut-o vedea şoferii, tipa la patruzeci de ani la un metru pe trecere. „Ce s-au oprit şi astea ca balegile-n drum”, am gândit eu.

Astăzi veneam tot p-acolo cam cu cinci minute mai devreme ca ieri, când ce văd? Baba cu aceeaşi haină maro şi batic fistichiu, ţaţa în aceiaşi pantaloni de trening negri şi hanorac portocaliu! Oprite fix în acelaşi loc, la milimetru!

??????

După cum am aflat acu’ enşpe ani, „A déjà vu is usually a glitch in the Matrix“!

Deci vreau să ştiu, e totul o iluzie şi noi creştem undeva în nişte păstăi? Alooo, Morpheus, Trinity, se aude??? Ajutaţi-mă, vă rog!

Uite, sunt şi sincer: n-o să vă ajut să vă bateţi cu nimeni, vreau doar să ştiu dacă mai are rost să mă obosesc cu venitul la muncă sau pot să mă distrez non-stop!

There’s hope for Romania yet!

iată o puştoaică de vreo 14 ani, înaltă şi subţire…

libidinos sunt, dar nu d-aia am făcut poza, că n-am fantezii cu Lolite… ia uitaţi-vă puţin la geanta aia.
Motorhead, tatăăă!!!

ză tuailait zăun

deci, numeroşii mei cititori, nu pot să încarc poze şi oricum n-ar fi frumos să ciordesc, dar am o rugăminte la voi: ştiu că-s şanse infime, voi fiind doar câteva zeci, dar vă rog să daţi click pe linkul de mai jos şi să studiaţi bine poza. dacă vreunul din voi îl recunoaşte pe pletosul din spatele pancartistului, rog să mă contacteze.

http://politicata.files.wordpress.com/2013/09/image-2013-09-16-15586679-41-ion-pusca.jpg

am o bănuială că a făcut taică-miu prostii şi ăla e fratele meu mai mic, aproape că am putea fi gemeni!

băi cititorilor!

ăştia mai năpăstuiţi care aveţi bloguri pe wordpress, mai ales: voi mai puteţi să urcaţi poze şi muzică? io ciuciu! s-a mai întâmplat în trecut, dar acum durează cam demultişor…

deci?

deci da!

Un coleg d-al meu de la tehnic dă un mail la un partener mai din sudul Europei. Primeşte răspuns de la vânzări de la ăia, cu unul tehnic de la ei în cc. Mailul sună cam aşa:

Hello. Christos will take care of this request for you.

Atââât!!! Colegul, râzând în hohote:
– Amin! Christos e de partea noastră!

Dar lucrurile nu se opresc aici… o scurtă căutare pe feisbuci ne-a arătat faptul că al nostru Christos e absolvent al… A.T.E.I. :))

sună clopoţeeeluul…

ador când se întorc la şcoli cei ce reprezintă viitorul (de aur, bineînţeles) al ţărişoarei noastre… dintr-o dată, anostele tramvaie sunt însufleţite de prezenţe angelice, se umplu de râsete cristaline, de adresări politicoase, declaraţii de dragoste nevinovată, urări de sănătate şi viaţă lungă destinate lor şi rudelor, mai ales pe linie maternă…
ieeeiii…