orientare profesională

„Zâmbeşte, tati!” zise fi-mea cu telefonul meu în mână:

Cred că putem afirma cu siguranţă că nici fotograf nu va fi 🙂

iar pseudocronică de concert

Deci mai puţin despre muzică şi mai mult despre restul.

Mai întâi reiterăm ideea că metalistele sunt cele mai secsi femei din lume, chiar şi când n-au vârsta şi / sau greutatea optimă.

Apoi îi vom menţiona, printre atâţia pletoşi în piele şi tricouri cu tot felul de trupe, pe tipul în bermude şi tricou cu Gelsenkirchen, precum şi pe cel cu eşarfă şi pălăriuţă.

Deasemenea, îi doresc să moară de foame p-o insulă pustie, fără mobil şi net, tipei care spărgea baloane pe telefon când cânta Atrocity.

Ca vârstă, de la 3 la 70. Da, era careva de vreo trei ani care făcea metal horns p-acolo, din braţele părinţilor 🙂  Mai era şi o puştoaică de vreo 7-8 ani care făcea la fel de pe umerii tatălui, şi nu vă mint că era printre cei mai înfocaţi spectatori.

Mda, îmbătrânesc. De fapt nu eu, ci ăilalţi de vârsta mea. Parcă la fiecare concert văd tot mai puţine figuri cunoscute. Dacă am recunoscut zece oameni, incluzându-l aici şi pe omniprezentul Remus Cernea. Menţionez că încă nu l-a tuns Ghiţă ciobanul.

Şapte lei jetonul… nu s-au obosit să aducă şi bere neagră, deci şi proastă şi scumpă. Oricum, îmi promisesem să nu mă-mbăt rău ca să nu uit iar trei sferturi din ce-am văzut, deci pot să mulţumesc organizatorilor că m-au ajutat.

Noroc cu liniile RATB de noapte, că-s prea zgârcit să iau taxiul. Mi-au redus nişte ore din mersul pe jos, aşa că nu m-am luptat decât cu vreo trei haite de câini în cele două nopţi.

Puţin şi despre muzică. Prima seară… Samael m-a dezamăgit, nu prea au cântat piese vechi, iar din preferatele mele niciuna. Atrocity a fost foarte OK. Dintre trupele româneşti am remarcat White Walls – nu pentru stil, care nu m-a încântat, dar… fără a fi vreun expert sau critic pot spune că solistul lor e SOLIST. GOD măcar au avut tipe pe scenă. Şi o violonistă pe care n-am văzut-o foarte d-aproape, dar sigur nu m-ar deranja să-mi servească drept platou de pe care să iau masa. Mesele! Minim 4 pe zi.

În a doua seară am prins fix o piesă de la Abigail, deşi am ajuns devreme. Uuueeee cui i-a pus primii, şi palme mie că n-am verificat. Dirty Shirt ăia din Maramu’ au prestat onorabil, Goodbye to Gravity au încercat şi ei.

Leaves Eyes. Întotdeauna mi-a plăcut vocea tipei, iar restul trupei se ştie cu ce se mai ocupă deci n-avea cum să nu iasă bine.

The 69 Eyes. Cocalarii metalului. Ăia pe care i-am suportat înainte de trupa mea preferată.

MY DYING BRIDE. DOOM. POEZIE. DURERE. PLĂCERE. LEGENDĂ.

eu TOAMNA nu dorm

deci de vineri încoace am dormit maxim 10 ore. dar am băut vreo douăzeci 🙂

deja sunt puţin zombie. la noapte iar n-o să prea pot dormi, sper să reuşesc totuşi vreo cinci ore…

minunatul meu blog, revin mâine cu detalii despre uichend.

bere şi metal

 

deci, dragii mosh-ului, mâine şi poimâine seară io pot fi găsit la Turbohalle. dacă printre cei câţiva roacheri care au nr. meu dă telefon se găseşte careva să meargă, să dea un bip ca să-i fac cinste. cu prezenţa 🙂

hai, poate şi c-o bere…

uiii aarr dă chempiăăns…

am un prieten care a tot mers, cu relativ succes, pe la diverse concursuri de cultură generală pe la tot felul de televiziuni. şi a cunoscut nişte oameni care organizează concursuri d-astea între ei, prin baruri, în mod regulat. şi ieri, ştiind el că şi eu am acumulat oareşce cunoştinţe mai mult sau mai puţin inutile, m-a invitat şi pe mine. apariţia mea a picat la fix, că vreo doi din echipă au lipsit, şi am adus şi eu puncte preţioase. deci după cinci runde din şase, din şapte echipe noi eram ca punctaj între primele trei, ne luptam pentru marele (şi singurul) premiu – ceva pizza şi bere. nu ne-am descurcat prea bine în ultima rundă… apoi vin rezultatele: 7, 6, 5, 4, 3, 2. nuuu, nici locul 2! PRIMIII!!! ne apucăm să ne felicităm, ne strângem mâinile, unii mai că şi voiau să danseze. apoi vine unul de la altă echipă şi spune că nu-i tocmai corect, că a făcut el o numărătoare paralelă. numără şi adună de faţă cu noi, se uită şi observatori imparţiali, se uită şi unii de la noi de câteva ori… mda. noi aveam 49.5 puncte, ei se pare că aveau 50.1, nu 49.1 cum calculaseră organizatorii. deci paharele ce fuseseră aduse la masa noastră s-au mutat la ei, şi pizza tot acolo s-a dus. ce-i drept, s-au oferit s-o împartă cu noi, da’ nu se făcea, aveam şi noi demnitatea noastră!

deci ieri, 21.10.2013, aproximativ ora 23:40, cred că am înţeles şi eu în sfârşit cum s-a simţit Geoană în 2009, când a pus dopul înapoi la şampanie 🙂

loterie

să mă destrăbălez, să nu mă destrăbălez…

cu aceste apetisante fecioare ale Neajlovului?
că le ţin în frigider de aproape o săptămână şi parcă aş vrea să le încing ca să le savurez aroma 🙂

Scandalos!!! N-o să-ţi vină să crezi! Vezi aici!

Mai mulţi preoţi şi câţiva oficiali din oraşul Pucioasa sunt implicaţi într-un scandal sexual! Dacă funcţionarii nu au putut fi contactaţi de către presă, preoţii s-au apărat spunând că au fost atraşi fără voia lor într-un ritual păgân al fertilităţii.

poza se pare că-i făcută de vărul unui prieten d-al meu 🙂

dilema cu educaţia

deci mă jucam şi io nişte jocuri cu aia mică – educative, bineînţeles. şi are ea unul numit „Ghiceşte personajul”, parcă. Se joacă în doi, unul se uită la nişte cartonaşe şi îi descrie celuilalt cum arată persoanele de pe ele, celălalt se uită pe alte cartonaşe până ghiceşte. nu-i mare filozofie. sau e?

deci sunt şi io curios: chestia de mai sus e greşeală sau ăştia vor să ne obişnuim copiii de mici cu transsexualii, transgenderii sau cum le-o mai zice?

iar aventuri (ne)pescăreşti

Pentru început, aş dori să îi invit la amor oral p-ăia de la meteo. De fapt nu, că poate le place. Mai bine le doresc să aibă parte toată viaţa de bere caldă şi femei reci. 21 de grade, huh? Soare?

Vânt cât cuprinde şi chiar o burniţă măruntă de dimineaţă! Iată-mă pe mine după două ore şi ceva petrecute la un metru de apă – aşa-i că par vesel şi relaxat?

Partea proastă nu a fost vântul în sine, ci efectele lui – pe lângă faptul că intră berea greu (ceea ce am rezolvat totuşi pân-la urmă) mie mai îmi şi vine să mă pi… ăăă urinez des. La vreo şase litri de bere am fost de vreo 20 de ori!
Cât despre capturi… o ştiucă la trei oameni. Partea tare – nu mi se mişcaseră deloc plutele, dar când m-am întors după ce am ajutat colegul s-o scoată p-a lui bambina uneia era lipită de băţ şi linia era în bălării, de unde n-a mai ieşit.
Trebuia să fac ceva ca să nu mă întorc cu mâna goală… cum vremea şi locul nu permiteau să caut scoici l-am jumulit pe dumnealui…

… ca să am şi eu de un ceai la iarnă, când s-o termina ţuica. Am mai cules nişte chestii despre care nu-s prea sigur c-ar trebui să scriu, mă mai gândesc.

La un moment dat mă ridic iar să ud tufişul. Da’ io nu pot să mă ridic ca tot omul, înfigându-mă bine în picioare şi aplecându-mă înainte… nuuu! Eu tre’ să mă ridic la modul sportiv, în braţe în bretelele scaunului! Care scaun la un moment dat se satură şi zice: „ Băăă, ai peste o sută de kile!”. Cum nu suntem în basme şi n-avea gură, a zis-o şi el cum a putut – punându-mă-n fund:

Pân-la urmă a intrat suficientă bere, că am stat până noaptea, din motive independente de voinţa mea. Partea bună: am tras un somn beton! Nu din apă, acasă în pat! Rar mi se întâmplă să dorm opt ore neîntors…

nostalgie

Cu riscul de a-mi pierde dintre numeroasele cititoare, tre’ să mărturisesc că am un obicei puţin cam dubios: dau porecle (pe care le ţin pentru mine, că nu-s mereu măgulitoare) multora dintre femeile pe care le întâlnesc. Celor memorabile, cel puţin. Memorabile nu înseamnă neapărat atrăgătoare, ci… memorabile dintr-un motiv sau altul. De exemplu, în drumul meu spre serviciu mă întâlnesc adesea cu Prăjina Roşie, Ageing Pitzi, Curulina etc.

Lăsăm etc-ul la o parte, astăzi vreau să vorbesc despre Curulina. De vreun an şi ceva o ştiu. Privită din faţă, tipa asta nu are absolut nimic deosebit. Nu i-aş zice urâtă, ştearsă cred că ar fi cuvântul potrivit. E o blondă cam insipidă, nici prea înaltă nici prea scundă, sâni medii spre mici, nici slabă nici grasă. Privită din spate însă, sau chiar din lateral… cred că v-aţi dat seama până acum de unde i se trage porecla. Wow. Deci WOW!!! Posteriorul din dotarea ei e chiar spectaculos. Cu siguranţă cel mai reuşit pe care l-am văzut eu vreodată. Perfect ca formă, ca dimensiuni, cred că şi ca fermitate, n-am îndrăznit să cercetez. Primele dăţi când am văzut-o am zis că poate mă înşel, sigur e de la blugi, sunt multe care trişează cu o pereche de blugi potriviţi. Da’ chiar toţi blugii şi pantalonii ei să fie potriviţi? Iar vara asta am văzut-o de vreo două ori şi în rochie. Deci nu e de la ţoale, chestia aia chiar e perfectă! Ei bine, unii zic că dacă vezi o femeie frumoasă dimineaţa parcă îţi merge bine toată ziua. Parcă aşa îmi merge mie după ce o văd pe ea… din spate, evident.

Eeee… De obicei o vedeam cam de două ori pe săptămână, dar de mai bine de trei săptămâni n-am mai văzut-o deloc. Sunt foarte îngrijorat. Nu prea e perioadă de concedii, cred că ori şi-a schimbat jobul ori a păţit ceva. Zilele mele au devenit dintr-o dată mai mohorâte. E oare anormal să spui că ţi-e dor de fundul unei femei? Mai ales dacă nu l-ai cunoscut mai îndeaproape? Să fie, nu-mi pasă!

I like nice butts and i can not lie…