deci era să uit să vă zic c-am fost sâmbătă la Giurgiu, s-o iau pe fi-mea înapoi, că i se termina vacanţa. acolo am fost surprins să văd că în parcul antic, cu tobogane şi leagăne din cel mai ascuţit metal, care au spart multe capete la viaţa lor, a apărut un loc de joacă nou! d-ăla cu chestii din plastic, căluţi, învârtitori…
şi fi-mea mi-a zis că tare mult s-a bucurat când a dus-o seniorul meu p-acolo… prima zi, că în a doua cică a găsit o fetiţă plângând: „poneiiii… de ce-au furat poneiiii???”
Mda. deci în parcul plin de fiare vechi de zeci de ani pe care nu le fură nimeni s-au găsit să şterpelească doi căluţi de lemn, i-au scos de pe arcuri şi duşi au fost. ai mei stau într-un cartier unde s-au tot făcut vile cu turnuleţe, am presupus că minoritarii bronzaţi ereditar din zonă au totuşi ceva bani. Cât de josnic să fii, frate? mai ales când ai destui copii care s-ar fi jucat p-acolo…
Dar poate e o chestie culturală pe care n-o-nţeleg: poate ditamai palatele alea se încălzesc cu căluţi de lemn, ori pur şi simplu e de vină nostalgia faţă de vremurile când strămoşii lor trăiau de pe urma vechii tradiţii a şterpelitului cabalinelor?
Buna aia cu nostalgia furatului de cai. Sa stii ca asta e explicatia.