din înţelepciunea populară

Ianuarie 31, 2014

e plin netul de sfaturi: când pleci iarna la drum, ai grijă să ai plinul făcut, ia pături, lopată, lanternă, apă multă, hrană rece etc. ok, sunt oarecum de acord.
mâine plec şi eu la drum. nu-mi vor lipsi un ditamai cuţitul, un fierăstrău şi ciocanotoporişca aia de fac şniţele cu ea. de ce? pentru că toate nevoile de gen căldură/băutură/mâncare se pot rezolva foarte practic, tranşându-i pe ceilalţi înzăpeziţi 🙂
de-oi rămâne în nămeţi, sper să cunosc oameni interesanţi…

Anunțuri

rahovene hibernale

Ianuarie 29, 2014

din ciclul românu’i inventiv, nevoia te învaţă, monkey see monkey do etc.

aseară pe la 7 fără un pic ajung şi io acasă. în parcarea din faţa blocului, un vecin mai năpăstuit îşi deszăpezea maşina – loganul de fapt. cum cei din jurul lui îi cam făcuseră morman în faţa furiei roşii, el lua cu grijă zăpada şi o depozita în stradă. mulţi idioţi o aruncă în stradă, da’ el avea metodă: o punea în linie într-un anumit loc. Fix locul pe unde trece conducta de apă caldă.

Azi dimineaţă la şapte şi un pic, sfidând viscolul, un alt vecin îşi dezgropa maşina. Cu zăpada rezultată o înlocuia pe cea de peste conductă, dispărută peste noapte 🙂

Aşa-i că habar n-aveaţi că RADET-ul cel multînjurat se ocupă şi cu deszăpezirea?


Nici ninsoarea, nici viscolul, nici ateii…

Ianuarie 27, 2014

Numeroşii mei cititori, în această frumoasă zi de primăvară vă urez toate cele bune din frumoasa noastră capitală, Lopăţeşti. Am ajuns la muncă la 8:20, abia la 11:15 am deschis computadorul.
Dar nu despre sportul de luni din curtea firmei voiam să vă povestesc, ci despre ziua de sâmbătă. Stiţi deviza poştaşilor sualezi, ăia d-o mai iau razna şi împuşcă oame… ăăă americani? Neither snow nor rain nor heat nor gloom of night…? Ha! Mici copii! Deci eram io în bucătărie şi făceam un mujdei, că pastrama, ciupercile şi cartofii prăjiţi nu merg fără. Deodată sună careva la uşă… Mă duc, mă uit pe vizor… un tip şi-o tipă cu nişte mape. Hmm… ăştia ori sunt cu vreun sondaj de opinie, ori vor să citească vreun contor. Deschid, ne salutăm, şi tipul începe să turuie cu un vag accent. Mă uit şi la tipă, drăguţă… mă uit înapoi la el şi văd surpins că avea pe clipboardul ăla “Turnul de veghe”. Deci le tai macaroana scurt, închid uşa şi mă întorc la cele bucătăreşti. Apoi mă uit pe geam… fraaateeee!!! Era un viscol de zăpada se deplasa doar pe orizontală, brazii să-i despoaie, paltini să-i îndoaie. M-am simţit vinovat pentru dezamăgirea din ochii lor, evidentă când le-am spus că-s ateu. Sentimentul de vinovăţie şi compasiunea n-au durat mult însă… am început să cuget: bă, de când umblă ăştia cu tipe după ei? Şi drăguţe pe deasupra? N-ar fi fost mai mişto dacă îi ascultam interesat până la sfârşit, apoi le ziceam că aş vrea mai multe detalii, şi ceream numărul de telefon al tipei? Cum ar fi reacţionat atunci? Băi, şi cât am făcut mişto în trecut şi de iehovişti, şi de mormoni… sper să nu mă înşel şi să nu existe nimic după, că am locul în iad asigurat. Ar fi tare nasol, numa’ de câţi preoţi o să dau p-acolo…

P.S.: Pe de altă parte, nu cred c-o să fie plictisitor, la ce muzicieni o să întâlnesc!
P.P.S.: pe tipă o chema Francesca. Dacă sună la voi la uşă, faceţi-mi un pustiu de bine şi cereţi-i numărul de telefon 🙂 Jur c-o s-o ţin la căldurică, nu ca sadicul ăla de coleg al ei…


precizare

Ianuarie 23, 2014

mă blogule, numeroşii mei cititori, menţionez că n-am crăpat. am doar ceva mici probleme care mă cam ţin departe de net. revin săptămâna aviatoare, sper.


o nouă dilemă

Ianuarie 16, 2014

un tip oarecare e singur la el acasă şi face un duş. deodată, îi scapă săpunul în cadă… înainte de a-l ridica, se întoarce şi se uită în spate.
şi dilema: asta e culmea paranoiei sau a homofobiei?


prin baruri auzite

Ianuarie 14, 2014

vreo opt oameni la masă… vine chelneriţa cu farfuria de pizza:
– Cine mănâncă?
A., tip la care s-a uitat când a întrebat:
– Toţi mâncăm, da’ de data asta e rândul lui!

mda, scrisă nu sună nici pe departe la fel de bine ca aseară…
u had to be there, vorba neamţului.


dilema cu muzichia

Ianuarie 10, 2014

deci se dă o trupă care cântă despre vampiri, vrăjitoare blablabla, ca mai toate astea de gothpaganfolk etc. o trupă pe care n-aş asculta-o în mod normal, fiind destul de slăbuţă – vocea solistei lor mi se pare însă extraordinară. şi ascultam io în tramvai o piesă pe care am mai ascultat-o de zeci de ori fără să observ o chestie:

Come and kneel, boy, before me
Kiss my sacred altar
…”

Să întreb cititorii, că poate io-s mai… diferit: voi ce înţelegeţi din versurile de mai sus?

Eniuei… Sper să meargă piesa, calculatorul ăsta de la job e setat să nu-mi arate videoclipuri 😦