Nici ninsoarea, nici viscolul, nici ateii…

Numeroşii mei cititori, în această frumoasă zi de primăvară vă urez toate cele bune din frumoasa noastră capitală, Lopăţeşti. Am ajuns la muncă la 8:20, abia la 11:15 am deschis computadorul.
Dar nu despre sportul de luni din curtea firmei voiam să vă povestesc, ci despre ziua de sâmbătă. Stiţi deviza poştaşilor sualezi, ăia d-o mai iau razna şi împuşcă oame… ăăă americani? Neither snow nor rain nor heat nor gloom of night…? Ha! Mici copii! Deci eram io în bucătărie şi făceam un mujdei, că pastrama, ciupercile şi cartofii prăjiţi nu merg fără. Deodată sună careva la uşă… Mă duc, mă uit pe vizor… un tip şi-o tipă cu nişte mape. Hmm… ăştia ori sunt cu vreun sondaj de opinie, ori vor să citească vreun contor. Deschid, ne salutăm, şi tipul începe să turuie cu un vag accent. Mă uit şi la tipă, drăguţă… mă uit înapoi la el şi văd surpins că avea pe clipboardul ăla “Turnul de veghe”. Deci le tai macaroana scurt, închid uşa şi mă întorc la cele bucătăreşti. Apoi mă uit pe geam… fraaateeee!!! Era un viscol de zăpada se deplasa doar pe orizontală, brazii să-i despoaie, paltini să-i îndoaie. M-am simţit vinovat pentru dezamăgirea din ochii lor, evidentă când le-am spus că-s ateu. Sentimentul de vinovăţie şi compasiunea n-au durat mult însă… am început să cuget: bă, de când umblă ăştia cu tipe după ei? Şi drăguţe pe deasupra? N-ar fi fost mai mişto dacă îi ascultam interesat până la sfârşit, apoi le ziceam că aş vrea mai multe detalii, şi ceream numărul de telefon al tipei? Cum ar fi reacţionat atunci? Băi, şi cât am făcut mişto în trecut şi de iehovişti, şi de mormoni… sper să nu mă înşel şi să nu existe nimic după, că am locul în iad asigurat. Ar fi tare nasol, numa’ de câţi preoţi o să dau p-acolo…

P.S.: Pe de altă parte, nu cred c-o să fie plictisitor, la ce muzicieni o să întâlnesc!
P.P.S.: pe tipă o chema Francesca. Dacă sună la voi la uşă, faceţi-mi un pustiu de bine şi cereţi-i numărul de telefon 🙂 Jur c-o s-o ţin la căldurică, nu ca sadicul ăla de coleg al ei…

Anunțuri

3 Responses to Nici ninsoarea, nici viscolul, nici ateii…

  1. ILUZIA spune:

    pfoaaai, dar ai fost chiar crestin. eu ii invit pe hol uneori si le povestesc cum mi-am dat sufletul diavolului odata in cadrul unui ritual in cimitir pe o doza de hereoina si ca mi-e frica ca ma omoara dracul daca imi iau sufletul inapoi. Cel mai misto e cand se nimereste si copilul acasa ca le zic ca am vrut sa-l dau si pe el 🙂

  2. Andreotti spune:

    Crezi că dacă îi întâlnesc io și cer numărul Francescăi, mi-l dă?? Sau trebe să devin martorul lui iehova mai întâi?…Asta ca să știu cum îmi fac și io calculele…
    Iar tipul cu „turnul de veghe” cum era? Avea turnul mare sau doar veghea îi era mare?…Ca să știu cum plusez și aici
    😛

    • boemul spune:

      era un chelios molâu şi uscăţiv pe la 1.70. sper să ai gusturi mai bune… da’ oricum, parcă nu erai disponibilă 🙂
      cum nu m-a interesat „turnul”, n-am întrebat 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: