din nou oadăfac

deci deşi se ştie de ani buni, io habar n-aveam că ăsta le are:

acu’ nu ştiu ce să fac: să-l apreciez pentru ce ştie sau să-l dispreţuiesc şi mai mult pen’că, deşi ştie, alege să facă bani mulţi din gunoaie?

misoginism

auzită aseară, de la un tip pe care-l ştiu demult şi-l credeam OK. căsătorit de ceva ani cu o tipă ce pare OK, având împreună doi copii foarte OK. oooocheeeiii:

– ” Femeia e doar zgomot de fond!”

??????

Nevastă-sa nu era în zonă, deci nu pot să-mi dau seama ce-a fost asta: glumă, bravadă, amărăciune?

o sâmbătă obişnuită

Ghinionul lor a fost că i-am văzut venind. Eram în bucătărie, amestecam într-o oală cu fasole, când i-am văzut în faţa blocului. Ăla mai pe la 35 de ani a scos un carneţel, a verificat numărul blocului, i-a făcut semn puştanului de 19-20 de ani să-l urmeze şi apoi au sunat la careva la interfon. Li s-a şi deschis. Mai ceva ca o babă cu spionită, m-am dus repede să mă uit pe vizor, şi am observat că tot urcă, să înceapă probabil de la etajul 4. Atunci mi-a venit o idee fistichie… Am pornit repede calculatorul, am deschis winampul, am pus nişte Six Feet Under şi am dat mai tare, să se audă până la intrare. Mi-am desfăcut pleata, mi-am scos ochelarii, mi-am ciufulit barba. Am găsit şi o cutie de bere care scăpase nestorcoşită în seara anterioară şi am aşteptat în bucătărie. Peste vreo zece minute, ţââârrr! Cu un zâmbet malefic şi o privire la fel, cum am văzut io prin filme mai de categoria B, am deschis şi mi-am postat fizicul de zeu nordic în cadrul uşii – cadru pe care aproape că-l umplu, şi pe orizontală şi pe verticală. Feţele lor au atins gradul I de îngălbenire. Ăla mic s-a dat juma’ de pas înapoi, celălalt a ezitat puţin dar a început:
“ – Bună ziua. Vorbeam adineauri cu colegul meu, şi ne întrebam cum se face că în ziua de azi atât de mulţi oameni se îndepărtează de… bla-bla-bla.”
Îl las vreo zece secunde şi răspund:
“ – Ooo, da’ nu m-aţi nimerit absolut deloc, eu sunt satanist…”
Feţele lor au atins gradul II de îngălbenire.
“ … dar intraţi, am să vă ascult şi apoi poate vă voi spune şi eu despre cum vedem noi scurta trecere a omului prin lumea asta!”
M-am rotit pe jumătate şi am făcut un gest de invitare în somptuoasa mea reşedinţă – cu mâna dreaptă, aia în care ţineam cutia de Silva neagră.
Într-o sincronizare absolut PER-FEC-TĂ, dinspre calculator răzbeşte vocea suavă a lui Chris Barnes:
“… i took an axe to your head, chopping rotting flesh…”
Feţele lor au atins gradul III de îngălbenire. Aş putea să jur că ăla mic a şi făcut puţin pe el 🙂 Seniorul, hai să-i recunosc puţin calmul şi experienţa, doar s-a bâlbâit un pic:
“ – M-m-mulţumim, dar se pare că v-am deranjat… ne scuzaţi, n-nu mai insistăm… O… o zi bună!”
S-a ciocnit de ăla mic, l-a tras după el şi mai că au încercat să coboare scările cu spatele, de parcă nu voiau să mă scape din ochi.

Ca să parafrazăm un film excelent… man, i really love to fuck with the “true believers” 🙂

Bucureşti, prin Militari

aţi văzut Godzilla, varianta aia d-acum vreo 16-17 ani? ştiţi scena aia de la sfârşit, în care se pare că un ou a scăpat bombardamentului? acu’, nu bag mâna în foc, daaar…

Vise plăcute 🙂

nu ştiu alţii cum sunt, dar…

… io chiar n-aş vrea să fiu prin preajma ăstuia în trafic!

Oh, how the mighty have fallen…

Acu’ ceva ani eram în cofland şi cumpăram diverse chestii. Am luat şi nişte cauciuce, pe care le-am pus în partea de sus a căruciorului, ca să nu cadă printre gratii. După aia mi s-a făcut cald, mi-am scos haina şi am pus-o peste ele. Bineînţeles că la casă am uitat, aşa că am ajuns hoţ de prezervative. M-am oprit după aia să mănânc la grill, moment în care mi-am şi dat seama că-s hoţ. De lene, de ruşine… nu m-am mai întors. După ce am terminat de mâncat am dus căruciorul ca să-mi recuperez moneda şi, deloc surprinzător, am uitat cauciucele în el. Şi hoţ, şi păgubos!
De ce amintesc de chestia asta aşa veche? Pentru că am furat iar în uichend, în acelaşi stil. De data asta însă… o periuţă de dinţi.
Da’ măcar p-asta n-am uitat-o în coş 🙂

Brand(y)ul de ţară al României

O colegă schimba nişte mailuri cu un mâncător de canguri – insomniac probabil. După ce discută ei de software, update-uri, alea-alea, colega îşi cere scuze că nu i-a răspuns mai devreme, dar a stat o zi acasă, fiind răcită bocnă. Şi vine răspunsul din îndepărtata Australie:
“ A couple of tzuica might do the trick!”
Aatââât!

cu-cu… cu-cu…

cu curieri adicătelea, că tot am observat că-i în trend să te plângi de ce păţeşti cu firmele de curierat.
deci mă sună un derutat de la o firmă d-asta – nu-i dau numele, da’ e din trei litere, prima e D, ultima L şi tooot insistă să ne trimită colete la sediul social, deşi i-am tot anunţat unde ne e punctul de lucru. îi explic eu omului pe unde avem sediul şi rămâne că mă sună el când ajunge în zonă.
Pentru că firma aia tot mută oamenii de pe o zonă pe alta, şi pentru că e prea zgârcită să le dea GPS-uri sau măcar câte o hartă… să-i fie ruşine! ce a urmat însă…
” – Bună ziua, am ajuns în zona Spitalului Colentina!
– Bun, sunteţi chiar lângă? din ce parte veniţi? mai daţi-mi un punct de reper!
– Sunt pe lângă megaimaj!”

Deci da! Bucureşti, sectorul 2, zona Ştefan cel Mare, unde avem maaaxim 8 (opt) megaimajuri pe o rază de un kilometru în jurul firmei.
Noroc că în zonă e un singur şpringtaim 🙂

tensionări

Noiembrie 2001, 23 de ani şi 3 luni, 1.90, 90 de chile. Tensiune 15 cu 10. “Tinere, e cam rău – lasă cafeaua, alcoolul, ţigările, mâncarea grasă şi sărată”. Am reuşit să las de tot cafeaua, ţigările doar doi ani, în rest nimic.
Mai 2008. 29 de ani şi 10 luni, 1.90, 98 de chile. Tensiune 14 cu 9. “Trebuie să renunţaţi la alcool, ţigări, prăjeli şi sare, să faceţi mai mult sport”.
Februarie 2014, 35 de ani şi şapte luni, 1.90, 101 chile. Stilul nesănătos de viaţă a continuat. Mă îmbăt sau ameţesc în fiecare uichend, dorm prea puţin, fumez, nu fac sport, prăjelile sunt la ordinea zilei, mănânc mult, foarte iute şi cam sărat. Tensiunea… 12 cu 8.
Poate aveţi voi vreo explicaţie, că pe mine mă depăşeşte…

dilema cu pitzimobilul

acu’ ceva luni a apărut la mine în cartier un bemweu cu nr. B-numaiştiucât-SOW. I-am văzut de vreo trei ori şi stăpâna – interesantă fiinţă… bot de raţă, bronz de solar, haine mereu neadaptate vremii – ce mai, arhetipul piţipoancei.
şi dilema: s-o abordez, să n-o abordez… ca să-i explic ce înseamnă SOW în engleză?