din nou buhuhu

Cum se întâmplă de obicei în perioada asta a lunii, mă deplasam azi dimineaţă cu tramvaiul 5. De obicei, din motive de care nu-s sigur dar le bănuiesc oarecum (probabil arăt foarte neprietenos dimineaţa), locurile de lângă mine în autobuz sau tramvai se ocupă ultimele. Azi dimineaţă la fel – locul din faţa mea a rămas ultimul neocupat în tot tramvaiul. Şi la un moment dat se aşează un moşneag pe scaunul respectiv. Un bătrân atât de simplu, după vorbă port doar, că nu vorbea. N-am stat să-l analizez prea mult. După vreo trei staţii moşul coboară. Locul iar rămâne liber vreo două staţii, până ajungem la intersecţia cu Ştefan cel Mare. Gară mare, se urcă buluc de lume, aşa că se ocupă locul din nou. Mă uit la individ, şi să-mi pice faţa! Deci băi! Puteam jura că era geamănul moşneagului anterior! Aceeaşi vârstă, aceeaşi faţă, aceiaşi ochi, chiar şi căciula şi haina la fel! Difereau doar la pantaloni şi mănuşi – albaştri şi maro la ăsta, negri/negre la cel anterior. În rest, identici! Mi-a stat mintea-n loc…
Deci tocmai când mă liniştesc şi accept în sfârşit că nu trăiesc în Matrix, se întâmplă câte o fază d-asta…

Anunțuri

9 Responses to din nou buhuhu

  1. Dianette spune:

    Esti mortal!!! :-))))))

  2. catherine spune:

    ha ha! noi avem în clădirea în care lucrez, doi gemeni. iniţial ne-au năucit, vedeai unul când colo, când colo, intra în lift şi îl găseai la bucătărie, îţi deschidea o uşă ca să-l vezi dispărând pe alta, etc. până când i-am văzut la masă pe amândoi…
    deci, există explicaţii. mai mereu. 😉

  3. mihu spune:

    Mda, nu te mai gândi la Matrix… că chiar trăieşti în el. Scuze pentru cacofonie dat mi s-a părut necesară.
    Gândeşte-te cum ai reacţiona dacă te-ai afla în situaţia lui Neo căruia i se explică „the real thing”: ai trage o borâtură zdravănă înainte de a te înhăma la lupta contra la „the thinking machines” sau ai sări peste partea cu voma apucându-te direct de treabă, ca un bun gospodar „anti-thinking machine” ce ar trebui să devii/fii?
    Eu unul aleg varianta a treia: m-aş apuca de… scris. Şi i-aş băga pe toţi, cu „Morfius” în cap, în cele mai negre colţuri ale budei ficţionale. Nu de alta dar am visat odată că în altă viaţă ajunsesem căcănar-şef de bine ce-mi făceam treaba. Apoi, alţii, invidioşi pe munca mea de rahat, m-au înlăturat. După aia m-am trezit.
    Căcatul numit România postdecembristă continuă să existe.

  4. Doxatul Dex spune:

    Nu te ingrijora, suntem cu ochii pe tine.

  5. krossfire spune:

    Si eu imi sperii co-ocupantii de scaun in Ratb. Presupun ca-i vorba de pura invidie 😛

  6. krossfire spune:

    ^Ci nu de faptul ca atunci cand ascult muzica ma uit de parca as vrea sa declansez vreo doua revolutii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: