din nou buhuhu

Cum se întâmplă de obicei în perioada asta a lunii, mă deplasam azi dimineaţă cu tramvaiul 5. De obicei, din motive de care nu-s sigur dar le bănuiesc oarecum (probabil arăt foarte neprietenos dimineaţa), locurile de lângă mine în autobuz sau tramvai se ocupă ultimele. Azi dimineaţă la fel – locul din faţa mea a rămas ultimul neocupat în tot tramvaiul. Şi la un moment dat se aşează un moşneag pe scaunul respectiv. Un bătrân atât de simplu, după vorbă port doar, că nu vorbea. N-am stat să-l analizez prea mult. După vreo trei staţii moşul coboară. Locul iar rămâne liber vreo două staţii, până ajungem la intersecţia cu Ştefan cel Mare. Gară mare, se urcă buluc de lume, aşa că se ocupă locul din nou. Mă uit la individ, şi să-mi pice faţa! Deci băi! Puteam jura că era geamănul moşneagului anterior! Aceeaşi vârstă, aceeaşi faţă, aceiaşi ochi, chiar şi căciula şi haina la fel! Difereau doar la pantaloni şi mănuşi – albaştri şi maro la ăsta, negri/negre la cel anterior. În rest, identici! Mi-a stat mintea-n loc…
Deci tocmai când mă liniştesc şi accept în sfârşit că nu trăiesc în Matrix, se întâmplă câte o fază d-asta…