o sâmbătă obişnuită

Ghinionul lor a fost că i-am văzut venind. Eram în bucătărie, amestecam într-o oală cu fasole, când i-am văzut în faţa blocului. Ăla mai pe la 35 de ani a scos un carneţel, a verificat numărul blocului, i-a făcut semn puştanului de 19-20 de ani să-l urmeze şi apoi au sunat la careva la interfon. Li s-a şi deschis. Mai ceva ca o babă cu spionită, m-am dus repede să mă uit pe vizor, şi am observat că tot urcă, să înceapă probabil de la etajul 4. Atunci mi-a venit o idee fistichie… Am pornit repede calculatorul, am deschis winampul, am pus nişte Six Feet Under şi am dat mai tare, să se audă până la intrare. Mi-am desfăcut pleata, mi-am scos ochelarii, mi-am ciufulit barba. Am găsit şi o cutie de bere care scăpase nestorcoşită în seara anterioară şi am aşteptat în bucătărie. Peste vreo zece minute, ţââârrr! Cu un zâmbet malefic şi o privire la fel, cum am văzut io prin filme mai de categoria B, am deschis şi mi-am postat fizicul de zeu nordic în cadrul uşii – cadru pe care aproape că-l umplu, şi pe orizontală şi pe verticală. Feţele lor au atins gradul I de îngălbenire. Ăla mic s-a dat juma’ de pas înapoi, celălalt a ezitat puţin dar a început:
“ – Bună ziua. Vorbeam adineauri cu colegul meu, şi ne întrebam cum se face că în ziua de azi atât de mulţi oameni se îndepărtează de… bla-bla-bla.”
Îl las vreo zece secunde şi răspund:
“ – Ooo, da’ nu m-aţi nimerit absolut deloc, eu sunt satanist…”
Feţele lor au atins gradul II de îngălbenire.
“ … dar intraţi, am să vă ascult şi apoi poate vă voi spune şi eu despre cum vedem noi scurta trecere a omului prin lumea asta!”
M-am rotit pe jumătate şi am făcut un gest de invitare în somptuoasa mea reşedinţă – cu mâna dreaptă, aia în care ţineam cutia de Silva neagră.
Într-o sincronizare absolut PER-FEC-TĂ, dinspre calculator răzbeşte vocea suavă a lui Chris Barnes:
“… i took an axe to your head, chopping rotting flesh…”
Feţele lor au atins gradul III de îngălbenire. Aş putea să jur că ăla mic a şi făcut puţin pe el 🙂 Seniorul, hai să-i recunosc puţin calmul şi experienţa, doar s-a bâlbâit un pic:
“ – M-m-mulţumim, dar se pare că v-am deranjat… ne scuzaţi, n-nu mai insistăm… O… o zi bună!”
S-a ciocnit de ăla mic, l-a tras după el şi mai că au încercat să coboare scările cu spatele, de parcă nu voiau să mă scape din ochi.

Ca să parafrazăm un film excelent… man, i really love to fuck with the “true believers” 🙂

Anunțuri

18 Responses to o sâmbătă obişnuită

  1. krossfire spune:

    Da’ ce erau baietii? Ortodocsi „de-ai nostri” sau ceva martori ai lui Xenu?

  2. krossfire spune:

    Mormonii ar fi avut S.F-uri mai faine de spus 🙂

  3. Jumulici spune:

    Pacat ca n-ai avut timp sa desenezi si o pentagrama pe hol sa se vada cand deschizi usa 🙂

  4. Mai explică, te rog, cum e treaba cu zeul nordic. Eventual cu poze 😀

  5. Da’ ce mama draqu a fost sâmbătă, ordinul de împrăştiere pe unitatea de iehovişti?
    PS Io am ieşit mai calm, aveam în mână pufpuful ăla de spălat geamuri (mă pregăteam să spăl acvariul).

  6. Dianette spune:

    Mihai… câte cuvinte!! Mă tot crucesc… Te-au inspirat ‘fraţii’, nu glumă! 😀

  7. ILUZIA spune:

    deci eu ti-am ziiiiiiiiiiis !!! chiar ti-am zis! e patentata!

  8. […] nu pot să cred că ăştia au uitat… deci ce s-o fi schimbat? strategia, reprezentantul zonal, […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: