sus jos

Băi, nu pot suferi Bucureştiul ăsta dintr-o grămadă de motive, dar există şi altă grămadă care mă ţine în el. Unul ar fi că este plin de doamne/domnişoare care încântă ochiul şi uneori, cu puţin noroc, chiar mai mult de atât. Dar mai există, după cum am constatat şi am şi scris despre asta în trecut, şi tot felul de tipe care arată excelent din anumite unghiuri, până când constaţi un “deal breaker” total.
Uite ieri de exemplu… cum stăteam eu liniştit în tramvai se suie o ochelaristă drăguţă, brunetă, subţire… la 1.85! A început să-mi lase gura apă. Îmi treceau prin minte tot felul de chestii care mai de care mai… în fine, interesante. M-am uitat la ea mai pe furiş de câteva ori, mai direct de două-trei ori… am surprins-o la un moment dat uitându-se şi ea la mine… ohohooo!!! E de bineee! Am început să-mi fac curaj s-o abordez, şi vâzând că avem aceeaşi destinaţie am hotărât că voi face asta imediat cum vom coborî.
Uşile s-au deschis, au coborât ceva oameni, apoi noi doi unul lângă altul, ea uşor înaintea mea.
Băi, ştiţi expresia aia, “îi trece porcul printre picioare”? Deci tipa asta foarte drăguţă, cu o parte superioară extraordinară, avea nişte papainoage care nu cred că s-au atins vreodată mai sus de genunchi. La propriu, nu la figurat!
M-a bufnit râsul, s-a dus toată magia, am lăsat-o să plece…