Se făcea că organizam o nuntă, cum am văzut io prin filme că se face la sualezi. Alegeam toate cele, negociam la sânge cu tot soiul de furnizori, zoream, presam, făceam crize, înjuram, ţipam, îngrozeam pe toată lumea. Fix lucruri la care nu mă pricep în viaţa reală. Şi apoi a venit ziua cea mare, când totul ar fi trebuit să fie perfect. Şi aproape că a fost – toate cele livrate la timp, corespunzător calitativ şi cantitativ, vreme bună, nuntaşi mulţumiţi… aproape c-a ieşit perfect, exceptând un miiic detaliu. Se pare că nu eram doar organizator, ci eram şi MIRELE!
The horror… the horror…
boemul 
Ha ha ha, uite un coșmar pe care nu o să-l am niciodată!
asta e un rautacism , de fapt un misoginsm dat cu manta. Nu incerca sa negi, am citit printre randuri cum insinuezi ca femeia n-ar fi o creatura superba a naturii cu care merita sa-ti unesti destinul chiar daca te simti deceptionat de experiente anterioare. Deci sa nu aud nimic ! 🙂
asta cu trezitu’ care eşti, de fapt, tu, mirele… fu tare… bre… respect… îmi aminteşte de mine, semimangă spre ultramuci, la o nuntă, într-un soi de cătun uitat de lume şi pe post de naş mare… hahaaa… pe bune… chiar şi cînd scriu aceste rînduri îs oleacă ameţitu… ascult la căşti Jean Michel Jarre – Teo & Tea… şi cînd fui naş mare m-am pus la volan şi m-am dus pînă acasă că să iau nişte nu-ş’ ce rahat de obiecte… iar senzaţia pe care am avut-o pe drum a fost aceea a cel căruia se simte liber şi că nu are nimic de pierdut în faţa la death. Şi de aceea cîştigă. All the time.
Revenind: nunta, da, nu-i a ta… E a celor care participă la ea. Tu, ca mire, eşti un soi de prezervativ folosit pe care-l spală şi-l ia la refolosit un negru dotat.
Prietene, era daca erai mireasa…
Deci iata un exemplu de articol in care comentariile sunt mai horror decat coșmarul descris in el.
Treziti-vă ba!
Nu te-aș fi vrut nici coleg, nici client! Erai un groom-zilla :)))
n-ai de ce sa-ti faci griji, nu m-am mai ocupat cu organizare de diverse evenimente de prin 2005 :))