După cum am mai menţionat probabil – nu mai sunt sigur pen’că bătrâneţea, alcoolul sau dreacu mai ştie ce a început să-mi afecteze memoria – am un fel de mic fetiş cu pantalonii de piele. Ba dacă stau să mă gândesc, chiar e exagerat spus fetiş, doar îmi vine să fac tot felul de chestii interesante cu purtătoarele… adicătelea, la urma urmei, sunt un mascul obişnuit căruia îi place să vadă femei în pantaloni de piele. Uuufff, nu-s vreun ciudat, m-am liniştit.
Şi am văzut ieri o domnişoară d-asta care a făcut să-mi crească moralul instantaneu. Moral care a scăzut dramatic după ce m-am uitat puţin mai bine. Deci din profil era foarte OK, picioare lungi, fund bombat, fix lucrurile pe care le pun minunat în valoare genul ăsta de ţoale. După aia am văzut-o din spate. Ca orice libidinos care se respectă, am început de jos – gambe superbe… am urcat cu privirea şi m-am blocat puţin.
Pentru că oadăfac! Deci tipa asta avea partea superioară a cataligului drept, aşa, pulpă parcă îi zice, MULT mai groasă decât zona corespunzătoare a celui stâng!
Am zis că am vedenii, mi-am scos lunetele, am frecat ochii, m-am uitat şi fără… am pus ochelarii la loc, am schimbat unghiul… degeaba! Deci o pulpă mai groasă decât cealaltă, şi pantalonii stăteau totuşi mulaţi pe amândouă!
Sper că acest eveniment nefericit nu îmi va strica fixaţia…