pluvială

zilele astea fi-mea e la Londra cu maică-sa. da’ nu ştiu cum se face că io am parte de vreme londoneză!

deci băi… dacă mai plouă mult o să fac ceva ce cred că n-am făcut niciodată. o să-mi cumpăr umbrelă :))

a (not so) beautiful mind

Am o memorie foarte ciudată. N-aş putea enumera tot ce-am făcut ieri, da’ îţi pot spune ce-am mâncat acu’ 16 ani când eram la mare, măcar în trei din cele cinci zile. Cum naiba îi zice chestiei ăleia, ceva cu mnemonic… ba nu, nu cred c-are legătură. Eniuei, dacă aflu ceva într-un anumit context, e posibil să ţin minte toată viaţa. Dacă aş şi ţine minte lucruri utile ar fi o chestie, da’ aşa nu m-a ajutat prea mult. Ba mai mult m-a încurcat! Mai ales în combinaţie cu celelalte ciudăţenii ale mele…

Exemplu:

–         La mulţi ani pentru vineri!

–         Mulţumesc… da’ de unde ştii că e ziua mea?

–         Mi-am amintit dintr-o discuţie de acum câţiva ani, când eram mai mulţi la restaurant.

Tipei îi pică faţa. Începe să se uite la mine ca la un dubios, şi pe bună dreptate, că ne-am văzut doar de vreo 4 ori în 10 ani, ultima oară cu doi ani în urmă. Eu văd schimbarea şi încerc s-o liniştesc:

–         Am o memorie mai ciudată, reţin tot felul de amănunte. Măcar de-ar fi chestii folositoare, dar mai mereu sunt lucruri neimportante.

Expresia ei se schimbă total.

–         Aaaa…. nu că n-ar fi importantă data naşterii tale… este! Adică… voiam să spun… pentru tine! Şi prieteni, familie…

Mda… totuşi parcă-i mai bine să mă creadă nesimţit decât obsedat.

arome neaşteptate

numeroşii mei cititori, ăştia care locuiţi, ca şi mine, în blocuri comuniste care n-au ferestre la baie, ci o simplă aerisire, ştiţi bine ce fel de miasme vă aşteaptă în locul menţionat. umezeală/igrasie/mucegai, arome de canal, „complimente bucătarului” din partea vecinilor etc.

aşa că imaginaţi-vă ce şoc am avut aseară, când am intrat în baia somptuoasei mele reşedinţe şi m-a izbit un miros foarte puternic deee… porumb fiert!

Deci oadăfac???

love is in the air…

 Un cuplu prin oraş:

– Nu ţi-o fura nimeni din maşină! Chiar nu înţeleg de ce trebuie să cari chestia aia după tine…

– Că sunt însurat cu ea, d-aia!

din seria „sfaturi pentru părinţi responsabili”

o atmosferă relaxată este esenţială pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor. atunci când aveţi oarece oameni veniţi în vizită, şi beţi câte ceva şi fumaţi altceva, puteţi destinde atmosfera implicând şi copiii, dar şi jucăriile lor. de exemplu:

va urma.

alcoolul, marea muză

numeroşii mei cititori, aţi observat ce idei strălucite vă vin în momentele de veselie? idei care nu mai par la fel de bune, sau pe care nu mai aveţi curajul de a le pune în aplicare, odată ce vă treziţi?

deci  sâmbătă îmi propusesem să beau trei, patru beri, şi chiar aşa am făcut, că trei plus  patru fac fix şapte. şi după a şasea a venit o idee foarte interesantă…

deci duminică urma să mergem la Giurgiu, venea verişoara mea de peste mări şi ţări să îşi viziteze neamurile şi să ne şi prezinte un macaronar cu care e de ceva vreme şi e posibil să se şi mărite. şi ar fi poate foarte haios… să îi spun celei mici că ar fi frumos să îl salute pe italian în limba lui… şi apoi să o învăţ că cel mai respectuos salut în italiană e „vafanculopeţodimerda”?

a doua zi, fără beri la bord, ideea  părea în continuare haioasă, dar am început să cred că restul lumii nu ar fi apreciat aşa ceva la adevărata ei valoare. offff… mă întreb câte lucruri minunate am pierdut noi oamenii pe tot parcursul istoriei noastre din cauză de prea multă luciditate.

mare meci mare!

ce se poate face uichendul ăsta? în caz că nu ştiaţi, sâmbătă de la ora 19:30 va avea loc o confruntare epocală! nu poţi lipsi! vezi în text!

The Road to Kavarna, Club Fabrica :))

deci linku’ e doar pentru roacheri, da?

cum să-ţi iei înjurături

Păi te prezinţi la o oarecare agenţie berede. Oarecare, dar primeşti puncte bonus dacă nimereşti una în care sunt birouri fără aer condiţionat. Te înfiinţezi în faţa piticotului de la ghişeu şi zici, tare ca să audă toată lumea:

– “Bună ziua, aş dori să îmi ridic dividendele de la Petrom!”

– Sigur, zice el, un buletin vă rog.

După ce-i dai buletinul şi el te caută prin baza de date îţi aminteşti că nu le-ai luat nici pe anii anteriori, şi îi comunici chestia asta. Evident, el te va informa amabil că le poţi lua acum, şi le caută şi p-alea.

Deja sunt doi tipi care aşteaptă să termini, iată că vine şi al treilea. Îi compătimeşti puţin, tu eşti în sandale şi la mânecă scurtă, ei la costume… Dar aşteaptă stoic şi nu crâcnesc, pe lângă faptul că eşti binecrescut mai iei şi dividende, deci clar tre’ să fii ceva baştan!

Devine evident că trebuie făcute mai multe hârtii, pentru fiecare din cei trei ani. “Codaşii” încep să dea semne de nervozitate – unul dă jos haina, altul slăbeşte cravata. Dar tot nu spun nimic, deşi li se citesc gândurile bune în priviri. După încă vreo 10 minute şi ceva probleme cu tehnica de printare, când tocmai au ajuns leoarcă de transpiraţie, piticotul amabil scoate un calculator de birou şi-ţi face totalul. Sub privirile consternate ale celor trei colegi de saună, încasezi fantastica sumă de 68,91 lei şi pleci fluierând :))

 OMV

Laic ă bosss!

cronică ultrascurtă de concert

pen’că m-am dus mai ales pentru Arkona, doar atât o să comentez: mă, e al dreacului de mişto când vin ruşii la Bucureşti fără tancuri!

comerţul înfloreşte

la vreo 15 metri de blocul meu se află ceea ce cred că este cel mai vechi bloc din cartier, ceva interbelic. şi lipit de blocul ăsta e un spaţiu semicircular de vreo 10 metri pătraţi, care-i practic la 10 metri de la geamul sufrageriei mele. prin copilăria mea era acolo un centru de încărcat brichete şi reparat umbrele, apoi a stat închis vreo 7-8 ani, după a fost un fel de vopsitorie de haine de piele, apoi iar nimic vreo trei ani. anu’ trecut s-au apucat nişte unii să-l renoveze, să-i pună termopane etc. la un moment dat am văzut în el multe sticle de suc şi bere, ceva pachete de ţigări… bă, să vezi că ăştia fac butic! maaamă, ce mişto ar fi să fie şi nonstop! o să pot ieşi în papuci şi chiloţi să-mi iau bere! stau în Rahova, cred că-i o costumaţie acceptabilă. şi să vezi c-o să-mi crească şi speranţa de viaţă, dacă n-o să mai trebuiască să traversez beat ditamai şoseaua până la nonstopul celălalt!

atât că acum două zile am avut neplăcuta surpriză să constat că locul a devenit florărie. şi nu orice fel de florărie, ci una care face aranjamente florale deosebite, pentru ocazii speciale – ocazii cunoscute în popor sub numele de înmormântări.