numerosii mei cititori, va doresc sa petreceti cat mai placut si sa aveti un an nou mai bun decat asta de (aproape) s-a incheiat.
si daca nu scriu nimic pana pe 5 ianuarie, sa stiti c-am inghetat pe undeva :))
numerosii mei cititori, va doresc sa petreceti cat mai placut si sa aveti un an nou mai bun decat asta de (aproape) s-a incheiat.
si daca nu scriu nimic pana pe 5 ianuarie, sa stiti c-am inghetat pe undeva :))
ca să intru şi io în rând cu restul lumii, dar şi din cauza reducerii de vreo 65%, mi-am luat în sfârşit o tabletă. până aseară nu folosisem niciodată aşa ceva. şi cum am ajuns acasă am pornit-o şi-am zis: „ia să vedem de la cine piratăm nişte net…”. am găsit imediat vreo 8 reţele. evident, toate parolate.
chestia interesantă însă a fost denumirea routerelor: de la „ISeeDeadPeople” la „marian” şi „dorutzu”. şi mai interesant a fost că am găsit o chestie al cărei nume seamănă izbitor cu al unei foste prietene, care ştiam că s-a mutat din cartier de vreo 9-10 ani. asemănarea e pur şi simplu prea mare ca să fie o întâmplare… şi nu cred că a ales tatăl ei denumirea, că mai avea o fată la care ţinea la fel de mult şi nu discrimina el aşa!
m-a lovit nostalgia şi tre’ să investighez. anul viitor se anunţă interesant :))
Am coborât scările, am dat să ies din bloc… când nu ştiu ce mi-a venit să mă uit în cutia poştală, ceea ce uit uneori şi câte o săptămână. văd ceva, scot cheia, deschid şi…
Bre, nu pot să cred că ăştia au uitat… deci ce s-o fi schimbat? strategia, reprezentantul zonal, ambele?
Şi m-au invitat acolo unde eu credeam la un moment dat că s-a desfiinţat. Să mă duc? Păcat că e la o oră când duminica eu sunt de multe ori încă puţin beat.
P.S.: hmmm… trei linkuri într-un post. cer cam multă muncă de la len… ăăă numeroşii mei cititori.
Am ştiut de mic că sunt altfel. Nu îmi plăcea comportamentul lor, nu îmi plăceau jocurile lor, nu îmi plăcea cum se exprimă… nu prea îmi plăceau ei. Când am ajuns adolescent deja nu mai era urmă de îndoială, aveam în comun cu ei doar felul în care arătam. Sigur, m-am conformat de gura lumii la toate stupizeniile lor, am făcut cum mi-au zis părinţii şi rudele şi în anii care au urmat, în timp ce muream puţin câte puţin în interiorul meu. Mi-a fost frică de ce vor face atunci când vor afla, după ce le va trece şocul – m-am prefăcut foarte bine, nimeni n-ar bănui. Şi iată-mă adult, trecut de jumătatea vieţii mele serbede… şi nu mai pot minţi. Nu mă mai pot minţi. Nu îmi mai pasă de ce vor face, cei care îmi sunt cu adevărat prieteni îmi vor fi alături şi în continuare. Cel puţin pe unul din ei ştiu că pot conta. Ceilalţi… dacă nu mă înţeleg nu mi-au fost niciodată apropiaţi, şi nu vor mai exista pentru mine. Nu ştiu câte belele îmi va aduce mărturisirea, ştiu doar că nu mai pot. Voi deveni ceea ce ei duşmănesc, cu minţile lor înapoiate… Poate mă vor urî, poate mă şi vor agresa… dar nu mai contează.
Astăzi mă ridic şi afirm tare: mă simt… nu, nu mă simt. SUNT! Sunt… Citește restul acestei intrări »
– 6-7 chile spată de porc;
– vreo patru pâini;
– două chile cartofi;
– două chile ciuperci;
– o funie de usturoi;
– 5 chile vin alb, 5 chile roşu. ba 6 chile roşu, că mai şi gătesc cu el.
ho-ho-ho! sper să mă ţină o săptămână :))
Să zicem că împrumuţi nişte bani unei persoane pe care o cunoşti de mai bine de jumătate de viaţă. Nu o sumă fantastică, mai puţin decât câştigi într-o lună. Trece un termen, trece şi al doilea… se scuză… apoi te amână din nou… apoi trage de timp… în cele din urmă nu-ţi mai răspunde nici la mail, nici la telefon.
Ce faci?
1. te bucuri că nu te-a costat prea mult să te lămureşti definitiv în privinţa persoanei;
2. te simţi jignit că a valorat atât de puţin prietenia ta?
am înţeles că nu s-ar fi mai văzut soarele de vreo lună şi cică ar trebui să fim deprimaţi din cauza asta.
mă blogule, io deprimat nu-s. da’ să fiu al naibii, nici nu-mi amintesc să mai fi fost vreo perioadă în viaţa mea în care am dormit aşa de bine!
ce-o fi ăla? mi-am tot lăsat zile să le iau acu’ în decembrie, da’ se pare că mai mult de-o săptămână n-o să reuşesc să-mi iau. chestii d-astea îndreaptă omul spre alcool… noroc că la mine e prea târziu :))