Să zicem că împrumuţi nişte bani unei persoane pe care o cunoşti de mai bine de jumătate de viaţă. Nu o sumă fantastică, mai puţin decât câştigi într-o lună. Trece un termen, trece şi al doilea… se scuză… apoi te amână din nou… apoi trage de timp… în cele din urmă nu-ţi mai răspunde nici la mail, nici la telefon.
Ce faci?
1. te bucuri că nu te-a costat prea mult să te lămureşti definitiv în privinţa persoanei;
2. te simţi jignit că a valorat atât de puţin prietenia ta?
boemul 
Am patit-o si eu. Acum cativa ani as fi fost jignita de asa o atitudine, dar azi cred ca gestul de autoexcludere din cercul meu de apropiati a meritat efortul, Astfel de oameni nu-s prieteni. Banii imprumutati fiind plata pentru un mare bine.
1 + 2 si 3 ar fi sa mergi sa-i manjesti cu kkt manerul de la usa de la apartament/casa….
Eu m-aș duce peste el, dar, mă rog… tu nu ești eu 😉
Cand eram mic si prost asa am facut si eu …pt 200 de $ era sa ma exmatriculeze din facultate.Noroc ca nu i-am lasat urme ,stiam ca e operat de hernie ombilicala si la abdomen nu raman vanatai.
Orcum ,acum ca am crescut ,tot am imprumutat bani pe care nu i-am mai vazut .In ultimii 2 ani am „scapat” de 3 prieteni.
P.S. Chiar si asa ,poti trolla pe bloguri linistit fara sa-ti ceara nimeni bani imprumut :)).Serios ,sunt doar bani…ce dracu,astia se fac si se duc.
ezit :))
Eziti ce ? Sa te k*ci pe clanta lui? :)) Mai bine ii pui KOH sau NaOH pe clanta si dupa aia te uiti cum ii cad degetele.
Vrei sa te cerți cu cineva ,da-i bani împrumut .
Te comporti ca o banca care-si recupereaza creantele pentru ca e clar ca prietenia nu mai poate fi recuperata.
ii spag parbrizu’