rimaindăr

Mai 31, 2015

păi pe bulevardul Iuliu Maniu al frumoasei noastre capitale europene văzui eu o aşchimodie de om care purta un tricoi ce zicea „Real men wear glasses”. totuşi, singurii ochelari purtaţi de el erau ăia din desenul de pe tricoi.

a, voiam doar să vă reamintesc că io port ochelari 😉

 

Anunțuri

dilema aromată

Mai 28, 2015

oare sunt singurul care foloseşte pe post de odorizant de cameră nişte rămăşiţe de slană afumată?


dilema medicală

Mai 26, 2015

sunt la acelaşi medic de familie de vreo şapte ani şi n-am văzut-o la faţă pe tipă. am sunat o singură dată la cabinetul ei, acum doi ani, şi era în concediu, am vorbit cu o colegă de-a ei. acum încerc să dau de ea să văd ce fac cu cardul ăla de nu mi-l acceptă bancomatele, ciuciu răspuns şi la telefon şi pe mail.

bă, oare mă evită? ar fi prima femeie care mă evită fără să mă fi cunoscut înainte!


sfaturi din bătrâni

Mai 25, 2015

tinere, vei şti sigur că ai dat de o femeie de calitate atunci când personajul ei din joc arată aşa:

 

LD

 

bine… ar trebui ca înainte să o vezi pe viu, totuşi.

 


arte

Mai 22, 2015

diseară mă duc la film, o comedie romantică, ceva, că face cinste Daily Cotcodac.

şi numa’ ce mi-am dat seama că ăsta-i primul film la care mă duc în ultimele 10 luni care nu-i desen animat 🙂 şi dacă n-ar fi fost ceva maraton Star Wars anul trecut, ar fi fost chiar primul film neanimat în vreo patru ani!

noroc că am mai fost pe la teatru, deci pot pretinde că-s intelectual, ce plm…


din înţelepciunea bahică

Mai 20, 2015

atunci când ai prieteni beţivi înţelepţi îţi este dat să afli tot felul de chestii interesante. de exemplu, cică ăsta ar fi unul dintre cele mai mari complimente pe care i le poţi face unei femei:

„când sunt cu tine mă simt bine şi fără să beau!” 🙂


contextual

Mai 18, 2015

deci sâmbătă am ieşit cu aia mică prin oraş. am ajuns prin Cişmigiu, după vreo oră s-a săturat şi a zis să plecăm. şi am luat-o pe jos spre Eroilor, am mâncat ceva pe drum, apoi am găsit un loc de joacă şi-am zis să stăm acolo. la locul ăsta de joacă erau şi aparate d-alea pentru sport, care tare mult îi plac ei, aşa că a început să le încerce. numai că nu prea îi mergea cu unul dintre ele, şi m-a rugat pe mine să investighez… iar eu mi-am urcat chintalul pe aparat, m-am aşezat pe unul dintre „scaune” şi am apăsat puternic cu picioarele pe celălalt. m-am ridicat uşor, dar cu o pârâitură puternică! blugii mei cam subţiri şi cam vechi cedaseră frumos de tot, ruptura era pe jumătate din cracul drept…

păi ce dreacu să fac??? am sunat-o pe maică-sa să vină să ne ia cu maşina, n-a răspuns… dar culmea norocului, aveam un şort în ghiozdan! tricou de schimb am mai mereu, dar asta a fost chiar întâmplare. deci m-am băgat într-un tufiş, am dat jos blugii ferfeniţă şi am tras pe mine şortul. nu era chiar costumaţie de mers la teatru, da’ sâmbăta la un loc de joacă era OK.

Şi în timp ce eram cu blugii pe jumătate scoşi m-a pocnit următorul gând: acum ceva ani, un bărbat cu pantalonii în vine într-un tufiş din Parcul Operei ar fi transmis cu totul alt mesaj decât „accident vestimentar”…