sondaj de opinie

numeroşii mei cititori, votaţi vă rog:

A. C

B. M

C. MM

vă mulţumesc anticipat pentru participare 🙂

 

in bere veritas

păi eram cu nişte unii – nu dăm nume, ajunge că au dat ei – pe la a cincea, a şasea bere. şi în loc să discutăm, ca tot românul, de fotbal şi politică, nu ştiu cum a venit vorba de cum se aleg numele copiilor. şi zice unul, cel mai afumat:

–  Habar n-are nevastă-mea, da’ pe fi-mea o cheamă aşa după singura femeie pe care am iubit-o şi n-am avut-o…

Ahahaaaa!!! Ar fi cazul să nu ne supere vreodată pe vreunul, că uite câtamai motivul de divorţ, implicit de şantaj 🙂

politeţe la locul de muncă

„Domnilor, trebuie să vă avertizez că am cumpărat aseară cinci chile de vinete şi două de ceapă. Săptămâna viitoare o să pută urât de tot pe aici…”.

Acu’… io aş fi vrut să pută a dovleac copt cu usturoi, da’ până am ajuns aseară la cofland pensionarii şi bugetarii goliseră rafturile de plăcintarii ăia la un leu chilul, şi mi-e prea lene să mă mai duc înc-odată în uichend 🙂

postarea lungă

Păi plecat-am joi spre plaiuri bistriţene, unde-a-nţărcat Bram Stoker iapa. Plecat-am cu juma de oră întârziere, pe drum ne-a oprit şi poliţia… dar pe la Câmpina când am văzut cum apar sticlele de uischi, chiar dacă io nu beau aşa ceva, mi-a dat seama că-s în compania potrivită. Adică şi beţivi, şi nu prea inteligenţi – că să încerci să bei din păhărele de plastic stând în picioare în autocar la virajele alea prin munţi…

Frumoase femei în Braşov! Dar tot nu ajunge Bucureştiul.

Am oprit să mâncăm la Hotel Central Parc, în Sighişoara. Bună mâncare! Supa cremă de ciuperci cred că a fost cea mai bună din viaţa mea, puiul cu sos curry a fost excelent… doar porcul în sos vânătoresc a dezamăgit puţin. Sighişoara însă parcă s-a urâţit în anii de când n-am mai văzut-o – ce-i drept, au acest magazin, raiul pescarului biciclist:

 

 

La intrare în Târgu Mureş am văzut pensiunea Boema! Mi-a venit să intru să întreb de proprietară, dar mi-a fost frică să nu fiu dezamăgit, sau tăiat de un eventual soţ. Că veni vorba de Tg. Mureş, io am făcut poza asta în curtea nuştiucărei biserici…

… în care un porumbel mănâncă, iar un guguştiuc se uită la el peste umăr, pentru a reflecta situaţia etnică a oraşului. Da’ tocmai când pornea autocarul au apărut două ciori! Una a gonit porumbelul ca să mănânce ea, cealaltă s-a aşezat pe bară lângă guguştiuc şi l-a gonit. Comentaţi voi, că io nu-s nici Nostradamus, nici rasist 🙂

 

După nişte alte ore am ajuns aici:

 

Şi-ncă nişte mâncare excelentă, şi multe alte beri şi alte alcoale…. Vizitat cavoul lu’ Dracula, mare kitsch…  şi iar alcoale… Şi am dormit excelent, exceptând faptul că am căzut din pat de câteva ori, după cum mi-a zis celălalt sforăitor, mai puţin beat ca mine.

După o masă zdravănă, ăştia de au organizat deplasarea – unii de fac leptocuri şi alte cele, nu spunem numele, da’  începe cu Le şi se termină cu vo – au ţinut ceva prezentări, la care juma din audienţă era beată sau mahmură, da’ aşa-i în tenis. Am rezistat câteva ore, apoi prânz şi programul de distracţie.

Eeee… pe mine m-a mâncat undeva să mă înscriu la „rafting”. Pun în ghilimele pen’că era pe un lac de acumulare, nu pe râu, şi nu erau plute, ci nişte caiace şi canoe. Mi-au trebuit doar patru bâldâbâcuri, incluzând unul la care am băut serios din mediul peştilor, pentru a înţelege că io şi caiacul suntem incompatibili. Da’ odată ajuns în canoe mi-am dovedit valoarea ajutând echipa să câştige ce joc o fi fost ăla, o combinaţie de prinselea cu fotbal fără minge. Mai nasol a fost cu căratul bărcilor după aia, am avut atâta noroi pe mine că era să nu mă mai primească în autocar. Iată deci poze cu mine nautic şi puţin beat – pe uscat, că pe apă eram prea rapid pentru fotografă 🙂

 

Şi-ncă nişte mâncare super, şi multe alcoale…. şi iar am dormit excelent, chiar fără să cad din pat, cred.

A doua zi iar am fost neinspirat şi am zis să plec nu cu autocarul, ci cu maşina colegului de cameră. Deci pe lângă faptul că n-am mai mâncat în Braşov pe banii organizatorilor, am mai şi avut parte de un drum cu Michael Schumacher mai la tinereţe. Pen’că omul ăsta avea ceva staţie prin care era anunţat pe unde sunt radarele, am plecat la ora 9 din Bistriţa – Piatra Fântânele mai exact – şi la ora 15 intram în Bucureşti. Cred că la ora aia cei cu autocarul abia ajunseseră la Braşov…

Chiar, pe drum am văzut vreo cinci convoaie de TAB-uri şi camioane militare, dar odată ajuns acasă am constatat că nu invadasem pe nimeni. Tot pe drum am mai văzut, pe lângă peisaje super şi case frumoase dar şi părăsite, o grămadă de maşini retro, cred că era un raliu, ceva, da’ cum dreacu să le faci poze dintr-o maşină care merge cu 150…

 

Aaa, dar avem şi poze cu vânătăi:

 

treilăr

numeroşii mei cititori, azi trebuia să apară o postare lungă şi vag interesantă, da’ am lipsit nişte zile de la muncă şi am de recuperat una-alta. o să apară deci mâine sau poimâine – marţi sau poimarţi, cum ar veni 🙂

ingliş ăghen

„păi n-am văzut, dă-mi te rog un lick”

având în vedere că n şi c nu sunt chiar unul lângă altul pe tastatură, cum să interpretez io cererea asta din partea domnişoarei de la firma parteneră?

dilema posterioară

deci să zicem că eşti pe stradă şi constaţi, total întâmplător, că o puştoaică de 16-17 ani e murdară rău de tot pe pantalonii scurţi ce abia o acoperă. ce faci:

1. nu o laşi să umble aşa şi îi atragi atenţia – oarecum recunoscând în public că te cam uitai la fundul ei apetisant.
2. nu faci nimic, ea traversează oraşul murdară.

Nu există 3, că să o cureţi tu direct are ceva iz penal.

logică bahică

păi după luni de amânări, nişte indivizi reuşesc să fugă de neveste şi copii şi se întâlnesc într-o bodegă de roacheri. la prima bere, unul se plânge:

– bă, nu mai am deloc antrenament, mi s-a dus de tot rezistenţa… mă îmbăt din trei Silve şi sunt cu capul mare a doua zi!

probabil pentru a evita cele de mai sus n-a băut trei, ci patru 🙂

nu l-am sunat duminică, sper că are capul de dimensiuni normale…

acel moment…

de vineri la ora 16, când îţi zice secretara „te caută de la ministerul x”, iar tu ai avut o săptămână cam de rahat… ridici telefonul scârbit, „ce dreacu o mai vrea şi ăsta vineri la ora asta??? de ce nu-i deja acasă, ca orice bugetar care se respectă???”

… şi afli că ai câştigat un contract frumuşel 🙂

nu l-am văzut niciodată dar l-aş fi invitat pe sunător în oraş să-l cinstesc… însă riscam să interpreteze greşit el sau DNA-ul, aşa că va trebui să beau eu singur pentru amândoi 🙂

băi ăştia…

voi ori sunteţi giurgiuveni, ori sadici? de ce ajungeţi la mine pe blog gugălind „kill the chicken”???