paşteţi fericiţi!

ca de obicei pe vremea asta, urăm numeroşilor cititori tradiţionalele „Poftă bună!” şi Gâl-gâl-gâl!” 🙂

old school, tată…

o fi un preot care se duce la muncă? 🙂

paradox bucureştean

să ai numărul maşinii B-235-ECO şi să arunci chiştoace pe geam…

înţelepciune culinară din bătrâni

berea şi usturoiul sunt nişte ingrediente extraordinare. dar dacă încerci să faci mujdeiul cu bere rezultatul e jaaalnic…

bro…

acu’ vreo câteva săptămâni s-a umplut oraşul cu afişul de mai jos:

iar am râs ca prostu-n tramvai – la propriu!- când l-am văzut… e drept că io am o minte mai murdară decât media populaţiei, da’ chiar nu o fi fost niciunul ca mine acolo unde s-a conceput afişul? unul care să vadă chestia de mai jos?

habar n-am fotoşhop şi nici la paint nu prea mă pricep, da’ cred c-aţi prins ideea…

înţelepciune din bătrâni

păi îţi dai seama dacă o femeie chiar ţine la tine atunci când sforăi îngrozitor, iar ea se duce în altă cameră, în loc să te trezească şi să te trimită pe tine.

aşa ceva…

păi fost-am io la un fel de concurs de cultură generală, la o televiziune foarte obscură. acolo, după ce am câştigat cu mult noroc anihilat concurenţa, a trebuit să apăs un buton ca să-mi selectez premiul – ruletă electronică numesc ei chestia asta. puteam câştiga un smartphone, o tabletă, un smartwatch etc. apăs io butonul şiiii… mă aleg cu un aparat de gătit cu aburi.

io, om serios de o sută şi ceva de chile, mare amator de pizze, grătare şi prăjeli!!!

cred cu tărie (şi cu bere, şi cu vin) că ăia erau îngrijoraţi de sănătatea mea şi au măsluit butonul…

 

P.S.: dar putea fi mai rău… dacă mă alegeam cu imprimanta? aş fi avut două care stau sigilate în cutii, că mai am una care face asta de vreo patru ani… iar aparatul ăla pare un cadou perfect de casă nouă, acum trebuie doar să aştept să se ivească ocazia.

viaţa la Talea

Deşi nimeni din neamul meu n-a ajuns p-acolo până acu’ vreo 11 ani, numele meu de familie se pare că e cel mai răspândit prin zonă. Şi cimitirul e plin.

Se aud oi şi câini. Miroase a căcăreze. Da’ brânză ca acolo… mai rar!

O maşină pe drum la mai puţin de un sfert de oră e deja trafic intens. Asta până duminică, când apar diliii cu ATV-urile şi motocicletele de cros. Şi nuştiucâte Suzuki Samurai.

În vârful dealului vântul poate fi cam nasol. Dacă a fost şi soare, nu îţi mai dai seama de la care din ele eşti aşa de roşu.

Cine crede că mersul la sală e greu e rugat să bage cu barosul nişte stâlpi de 2 metri în pământ argilos, până ajung de 1,20 metri. Doar vreo trei. Ore, nu stâlpi.

Pentru prima oară în istoria comuniei, s-a ciocănit, bormaşinit şi fierăstrăit pe Em Sinfonia şi Estatic Fear. Lake of Tears s-o mai fi auzit p-acolo şi altădată 🙂

Până şi hoţii sunt onorabili în Talea: adică spargi ditamai vila omului şi nu-i iei plasmele şi home cinema-ul, ci doar o drujbă. Păi dacă de atât ai nevoie?

nu te pui cu tradiţiile…

… aşa că de 1 aprilie nu mă simt vinovat absolut deloc că mint clienţi, furnizori etc.

dar nu mi-aş minţi niciodată numeroşii cititori 🙂