se făcea că eram cu nişte prieteni printr-un orăşel din Ardeal, unde era nuştiuce festival medieval kitschios. şi cum stăteam noi, îmbrăcaţi aproximativ medieval, la o masă şi ne înecam în multe beri, unu’ spune că a auzit că a doua zi, pe malul râului de lângă orăşel, o să vină un cioban ungur cu muuulte oi. şi ce-ar fi să-l răzbunăm pe ciobanul fraier din Mioriţa?
am stat noi şi am dezbătut, am mai băut puţin… şi am zis că suntem totuşi în sec. XXI, nu putem să ne ducem să-i luăm gâtul tipului, plus că poate nici măcar nu e rudă cu ăla de acu’ 1000 de ani sau câţi or fi fost… da’ să-i şterpelim câteva oi n-ar fi deloc o problemă! e chiar ceva tradiţional românesc…
aşa că a doua zi, dis-de-dimineaţă, ne-am plasat în ceva tufişuri pe malul râului… şi am stat… şi am aşteptat…nici urmă de oaie sau cioban! ba mai şi tulbura apa şi făcea hărmălaie unul de scotea pietriş din albie cu un utilaj! şi am stat ca proştii vreo juma’ de zi, degeaba…
băi, nici în vis nu poţi să te bazezi pe unguri 🙂
boemul 