Păi să zicem că un tip, Nego i se zice, emigrează prin ţări mai civilizate. Şi acolo se plânge de mâncare!
Noroc că are amici săritori în România, care îl ajută… doar cu o poză, da’ totuşi 🙂
io pe la muncă mai scriu şi cu diacritice, şi fără, după cum e situaţia şi inspiraţia. sau întâmplarea. şi poate ştiţi cum e când îţi setezi tastatura pe limba română… se mai mută una-alta pe ea.
deci ce voiam să spun? aaa, atât de tare e să faci un act cât se poate de oficial şi să scrii în el, în loc de Transgaz, TRANSGAY…
azi am plecat d-acasă cu vreun sfert de oră mai târziu, pen’că nu mă puteam hotărî cu ce să mă încalţ.
o să dau totuşi vina pe vreme, bălţile din jurul blocului făceau impractici adidaşii din ziua precedentă… şi am prea multe perechi de bocanci. trei! dintre care unii rupţi. şi nu m-am putut decide între ei, aşa că am luat alţi adidaşi…
şi adidaşi am tot trei perechi, dintre care unii cam rupţi.