protestatar neplătit?

când am văzut aseară că se împrăştie lumea am mai stat un pic şi am plecat şi eu. dar, leneş fiind şi având mult de mers cu tramvaiul, m-am dus la staţia de dinainte de guvern, nu la cea de după. aşa că am stat liniştit pe scaun.

numai că atunci când a urcat mulţimea au urcat şi două blonde, iar cea mai drăguţă dintre ele ţinea un protestar în lesă. nu vă gândiţi la prostii, individul era patruped, ceva corcitură de boxer cred – oricum ceva care scoate multe bale. care bale s-au oprit fix pe genunchiul meu, unde şi-a proptit el botul. domnişoara şi-a cerut scuze, eu am scos un şerveţel şi am rezolvat.

abia după ce au coborât m-am gândit că poate alea erau spume la gură pen’că l-o fi ţepuit şi pe el Soroş cu banii…

ce mai feisbucim

Partea cea mai haioasă cu 24 ianuarie tre’ să fie că bisericile au arborat steaguri în cinstea alegerii ăluia care le-a sărăcit

colegii boemului reloaded

poate aţi văzut şi voi filmul ăla vechi cu Hitler – sau celălalt tip cu mustaţă ciudată, Chaplin parcă îi zicea – în care nişte unii înfometaţi fierb şi mănâncă un bocanc.

e, un coleg d-al meu a confundat azi de dimineaţă punga lui cu mâncare cu cea în care erau adidaşii fie-sii. aşteptăm ora prânzului să vedem dacă filmăm un remake 🙂

ianuarie bucureştean

fix două ore juma’ până la muncă.

fix două ore juma’ de dat zăpada – fără să mă uit la ceas în timpul.

simetrie, neamule! am zis să lucrez tot două ore juma’, ca să se păstreze 🙂

acu’ sper să nu fac la fel de mult pe drum înapoi spre casă, deja prea multă simetrie strică…

anul începe ciudat

după un concediu nesimţit de lung, m-am întors la muncă… şi e nasol!

dar altceva voiam să zic: nu ştiu dacă o fi de vină concediul, somnul mult sau dieta bogată în cârnaţi şi berbec cu mujdei… dar am observat de câteva zile că mi s-a modificat mirosul transpiraţiei. nu ştiu cum naiba, da’ acum parcă miros a lămâie!

mă, ăsta o fi de fapt mirosul de fraier?