ieri a sărit o bestie să mă muşte. n-a ajuns mai sus de carâmbul bocancului, fiind destul de mic chiar şi pentru un pechinez 🙂 alta e problema: în ultimii cinci ani juma’ potaia asta m-a văzut de cel puţin 200 de ori trecând pe lângă curtea pe care o apără cu atâta devotament şi ferocitate. până ieri nici măcar n-a mârăit la mine!
văd două posibile explicaţii:
- se tâmpeşte la bătrâneţe;
- weekendul ăsta cred că e primul în câţiva ani în care n-am băut strop de alcool, pen’că iau (lucru neobişnuit pentru mine) ceva pastile. Superpechinezul a simţit schimbarea de miros, a conchis imediat că am fost înlocuit de ceva extratereştri malefici cu o clonă, un replicant, ceva, şi a sărit să lupte pentru apărarea Terrei 🙂
boemul 