cărăuşul de sâmbătă

păi m-am dus io sâmbătă la prima oră să-mi înlocuiesc tăblia patului de o rupsesem. şi am zis să iau două, să am una de rezervă. am calculat io că ar veni vreo 30-35 de chile, ceea ce n-ar fi fost mare problemă, firma de unde le luam e la mai puţin de doi kilometri de casa mea, le căram pe jos până acasă.

păi intru în firmă, fac o schiţă cu ce vreau, mai fac încă una că cică n-am făcut-o bine, plătesc şi sunt trimis în hala din spate la Nea’ Bebe. îi arăt omului bonul şi schiţa, el dă schiţa unor băieţi şi ăia debitează două bucăţi de PAL pe care mi le pun în braţe. OK, cam 35 de chile, am aproximat bine. apoi primul semnal de alarmă: băi geniule, astea au colţuri şi taie la palme! no problem, iau una la un subraţ, pe a doua la celălalt şi le car io în vreun fel… siiigur că da! nu ţi-ai măsurat braţele acasă, nu merge aşa! singurul mod în care merg cărate e ţinute în faţă şi un pic lateral, să văd pe unde merg. şi ţinute aşa, 35 de chile se cam simt…

şi am pornit… 20 de metri, pauză, 20 de metri, pauză… deja a picat ideea cu mersul pe jos doi kilometri, mă duc spre tramvai să reduc la jumătate distanţa de „plimbare”. şi după vreo cinci reprize d-astea de transpirat vine la mine un bărbos mic şi slab, cu căciulă fistichie, şi mă întreabă încotro merg, că el e cu o dubiţă. io la început mă dau forţos, îi zic că puţin sport nu strică, mă descurc… el insistă, io mă gândesc mai bine şi accept. el trage dubiţa şi observ că e de la o firmă de curierat… băgăm plăcile în spate, printre colete, şi nici trei minute mai târziu eram în faţa blocului meu. dăm plăcile jos, io bag mâna în buzunar şi scot 20 de lei, şpaga lui că m-a scutit de febră musculară şi bătături. el refuză, io insist, el refuză din nou… mă gândesc că poate i se pare prea mult 20 de lei şi încerc să-i dau doar 10. iar refuză! cică îi place să ajute oamenii! îmi urează weekend plăcut, se urcă în maşină şi pleacă lăsându-mă cu gura căscată…

băi frate, tocmai când te lămureşti că lumea e de rahat şi toţi îţi vor răul dai peste câte un nesimţit d-ăsta care-ţi strică viziunea realistă!

P. S.: La o oră după ce plăcile au ajuns una la beci şi una sub salteaua mea mi-am dat seama că le-aş fi putut căra african stail, ţinându-le pe cap. ar fi râs lumea de mine, dar cred că era eficient 🙂

Reclame

One Response to cărăuşul de sâmbătă

  1. Ando spune:

    „…dai peste câte un nesimţit d-ăsta care-ţi strică viziunea realistă!”
    😀 😀 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: