în tramvaiul încins şi aglomerat stătea lângă mine o tipă. micuţă, slabă, îmbrăcată fistcihiu dar în rest foarte ştearsă. semitransparenţi numesc io genul ăsta de oameni, îi vezi şi îi uiţi în cinci minute.
şi după aia i-a sunat mobilul, m-a întors în adolescenţă iar ea a devenit de zece ori mai interesantă 🙂
boemul 
cam intimidant ringtone, deci da, a devenit categoric mult mai interesanta
asta cu intimidant depinde de ce ascultă fiecare de obicei 🙂
evident, dar dincolo de asta, tot intimidant sună într-o ședință de-o gravitate…ce devine deodată metalică