păi să nu-ți ba…

azi m-am dus la birou, prima oară în vreo trei săptămâni. și după vreo două ore, în care a stat la vreun metru de mine, un coleg se ridică, își pune repede o mască, apoi haina, și ne spune că tocmai i-a ieșit un test pozitiv, își cere scuze și se cară.

băi, ce nesimțit! el venise la birou cu mașina, eu cu transportul în comun… a trebuit să mă întorc acasă pe jos, că plm, aparent sunt cetățean responsabil, nu pot risca să-i îmbolnăvesc pe alții!

dar lasă, ce sunt 5-6 kilometri acolo, că mersul pe jos face piciorul frumos.

mai nasol e că de acum o să mă carantinez vreo săptămână-două 😦

ziceam io că nu mă prinde sfârșitul anului tot aici, iată un motiv în plus.

hmmm…

yellow! am venit doar să șterg praful – cum nu fac acasă 🙂 – că poate într-o zi o să mă apuc să scriu iar pe aici.

n-am murit, dar nici boem nu prea mai sunt – muncesc prea mult și mă distrez prea puțin. d-aia nici n-am mai scris, cred 😦

sper ca anul ăsta să schimb situația – plm, am deja o vârstă la care omul începe să se gândească – ”băi, de ce naiba muncesc? am ceva bani puși deoparte, pe care sigur n-o să-i pot lua în mormânt… nu e cazul să-mi bag picioarele și să redevin boem???”

poate mai am de trăit 30 de ani, poate doar 2-3 – vă rog să mă scuzați pentru abuzuri, dle. Ficat și dna. Inimă – în fine…

ce voiam să zic? a… da! bag plua, de azi distracție!!!