test

scriu articolul ăsta doar așaaaa… ca să nu zic că n-am scris nimic în 2020 🙂

vechea gardă

mesaj pe feisbuc mesengiăr:

– salut bre, ce număr de telefon mai ai?

– de ce, nu poate să dea M. de mine? (notă: a fost ziua mea ieri și primitivul ăsta e singurul fără feisbuc)

– exaaaact!!!

și am vorbit cu ăla, mi-a zis la mulți ani și că să mai bem și noi o bere… după aia am confirmat cu ăstalalt că am vorbit, dar acum ar bea și el una… păi hai să ne întâlnim… păi sigur și P. ar vrea o bere, că nu refuză niciodată… aaa, io m-am întâlnit acum vreo lună cu T.! hai să-l chemăm…

long story short, ne-a luat juma de an să ne plănuim reuniunea de 20 de ani de la sfârșitul liceului și iată că acum se rezolvă în câteva zile 🙂

și toate datorită lui M., că n-are feisbuc!!!

 

Onisoachimalipans

O colegă a mers să își facă ANALizele pentru schimbarea permisului de conducere. Mi-a adus și mie un pliant, că și io trebuie să îl schimb în curând…

Eee… și observ io că respectiva clinică se numește Rimmed. Nice…

Numa’ la prostii vă gândiți, obsedaților!

vedi Giurgiu et puoi mori

Sau cum dreacu ii zice, că nu le am cu italiana, sau latina, ce-o fi aia…
deci, numeroșii mei cititori… nu știu cum e la voi, da’ la mine vizitele la părinți se măsoară mai degrabă în kilograme decât în zile…

Iar dileme

Nu știu cum de am ajuns (relativ) întreg la vârsta asta… dacă tot nu m-am prins că între tocat ardei iute si mers la baie NEAPARAT se intercalează un spălat pe mâini.

misterele sălii tronului

păi am slăbit vreo 6-7 chile în ultimele luni. totuși, scaunul de pe WC s-a rupt sub mine azi dimineață, nu în decembrie…

a venit iarna!

şi n-are nicio legătură cu postarea asta 🙂

poate am mai menţionat p-aici cum, în imensa mea înţelepciune, îmi las intenţionat mai mult de lucru pentru vineri, ca să treacă mai repede orele de dinainte de weekend. aşa am făcut şi săptămâna asta, că abia aseară m-am prins că vineri e nelucrătoare…

deci urmează două zile în care mă prinde noaptea la muncă.

morfeice

aici trebuia să fie o postare despre două vise de le-am avut astă noapte. până la muncă l-am uitat pe primul… deh, sunt bătrân de câteva luni.

al doilea: se făcea că, în ciuda protestelor tuturor colegilor, fusese angajată la noi în firmă… Elena Udrea. şi asta se dădea cu rolele prin firmă în loc să muncească, iar noi speram să cadă şi să-şi rupă câte ceva, chiar gâtul de s-ar fi putut. şi ea tot nu cădea… aşa că am decis să tragem la sorţi să vedem cine o ajută să cadă, pe scări chiar. şi tocmai când era s-o facem a căzut neajutată 🙂

octombrie

că tot ziceam de fosta nevastă în articolul precedent… azi e ziua ei.

da’ n-o sun, să nu creadă că mă gândesc la ea 🙂

a venit toamna

plus: săptămâna asta am renunţat şi eu la pantalonii scurţi.

minus: s-au cam îmbrăcat şi bucureştencele.

şi mai minus: degeaba am renunţat eu la pantalonii scurţi dacă deştepţii au dat drumu’ la căldură în tramvaie azi dimineaţă…