vecini buni

Mai 23, 2017

să zicem că ai nişte vecini care îmbătrânesc urât. n-au nici nepoţi, deci nu pot să suporte când mai tropăie (odată la câteva săptămâni) ceva copii prin casă, aşa că se apucă să bată în ţeavă… apoi să vină la uşă… sunt chiar suficient de duşi cu capul încât să sune la părinţii tăi, de parcă ai avea 15 ani.

iar apoi duc nesimţirea la cote înalte şi îţi bat în ţeavă ÎN TIMP CE FACI SEX. că ce mama mă-sii, în cutiile astea de rezonanţă de le numim blocuri nu tre’ să se audă nici pâs!

păi mai dă-o dreacu de treabă, tolerezi o dată, de două ori… apoi te gândeşti ce să faci ca să le-o întorci.

ca să nu ne lungim cu vorba, cred că vom afla în curând dacă un prezervativ folosit rulat pe clanţa uşii vecinilor este în măsură să-i facă să-şi reevalueze comportamentul.


paradox floralo-răcoritor

Mai 17, 2017

nu-i un mare secret că socata blegeşte puţa. totuşi, singurul din prietenii mei care face în fiecare an în cantităţi industriale are trei copii.

sau poate afectează şi memoria, aşa că uiţi de contracepţie?


progres carevasăzică

Aprilie 26, 2017

Nea Vasile locuise toată viaţa într-un sat dintr-o vale frumoasă, privind în zare la înzăpezitele creste semeţe şi admirând codrii seculari. Dar satul lui cel răsfirat, în care abia de puţină vreme ajunsese electricitatea, s-a golit încet-încet… din vreo 200 de case, abia vreo 30-40 mai erau locuite. Asta s-a întâmplat mai ales din cauza drumului – nu puteai ajunge la ei decât peste un râu, pe un pod de lemn, pe care rar se mai găsea câte unul să se încumete să-l încerce cu vechea Dacie, după multe cruci prealabile. Deci s-au tras mai toţi spre zone mai urâte, dar cu şcoală mai bună şi spital.

Aşa că tare mult s-a mirat nea Vasile când a văzut că autorităţile s-au pus să facă pod frumos, de beton… Măi să fie! Ce le-o fi venit? Să vezi că o fi ceva plan să se investească în turism, să învie localitatea! Ni s-or întoarce şi copiii!

N-a trecut mult însă şi nea Vasile şi-a amintit că trăieşte în România, ajutat fiind în acest sens de pădurile ce începuseră să plece în camioane peste frumosul pod…


huh?

Aprilie 10, 2017

azi dimineaţă mă îndreptam io în pas voios – cam cât de voios poate fi pasul luni dimineaţă, plus când eşti încetinit de persoana considerabil mai scundă pe care o ţii de mână – spre staţia de tramvai. chiar înainte să ajung acolo e o staţie de autobuz, doar pentru cunoscători: nesemnalizată şi cu maşini parcate în ea. dar să vezi surpriză! staţia avea un nou stâlp pe care scria frumos ce autobuze opresc acolo… şi apoi marea surpriză: NICIO maşină parcată în alveola staţiei. zero. nada. canci. am crezut că încă dorm… nu am văzut aşa ceva în 15 ani! întotdeauna erau minim 5 maşini acolo.

cum naiba s-o fi întâmplat??? au venit şi le-au săltat duminică seara, sau le-au pus ălora din timp anunţuri să le mute şi a păzit careva până noaptea? dar cel puţin una dintre maşini, un Oltcit muribund, sunt sigur că nu se mişcase de câţiva ani…

deci îmi e imposibil să cred că cineva s-a pus pe treabă în sectorul 5. nu, aici clar e încă un glitch in the Matrix…


probleme de primăvară

Martie 17, 2017

Să zicem că, după ani de încercări şi eşecuri, mai mult sau mai puţin spectaculoase, în sfârşit eşti cu cineva cu care parcă ai avea şanse la o relaţie mai lungă de câteva luni. Şi după aia, total întâmplător, te întâlneşti de trei ori într-o lună cu o fostă prietenă de care te-ai despărţit amiabil, fiind clar că nu aveţi un viitor împreună. Numai că ea a fost, de departe, cea mai bună parteneră de sex pe care ai avut-o, şi la a treia întâlnire începe să bată apropouri…

Cred că pe undeva tipul ăla, Murphy, face pe el de râs…


DNA, să vină să … ia?

Martie 1, 2017

dar pe cine?

chiar dacă nu prea am strigat mult chestia asta în Piaţa Victoriei, mi-e puţin teamă că s-a auzit greşit. că numa’ ce-am primit un fax că trebuie să depun ceva acte la DNA. facturi, OP-uri, chestii. şi uite cum periuţa şi pasta de dinţi pe care le port prin ghiozdan în ideea că poate joc în deplasare s-ar putea să îmi fie utile şi în alte situaţii.

sper că n-am făcut ceva suspect fără să-mi dau seama…


culinare matinale

Februarie 14, 2017

io nu pot, ca tot omul, să mănânc de dimineaţă un senviş-două sau să beau doar o cafea… tre’ să mănânc zdravăn! şi de obicei chestii mai atipice: ciorbe, grătare 🙂 aşa că azi dimineaţă am fript nişte cârnaţi. mai mulţi, ca să iau şi la muncă să mănânc pe la prânz.

cârnaţii erau într-o pungă, pusă în altă pungă, la rândul ei pusă într-o căciulă, care era în ghiozdan. totuşi, călătorii nevinovaţi din două tramvaie s-au tot uitat nedumeriţi în jur: „mă, ce dreacu’???” 🙂