morfeice

octombrie 16, 2018

aici trebuia să fie o postare despre două vise de le-am avut astă noapte. până la muncă l-am uitat pe primul… deh, sunt bătrân de câteva luni.

al doilea: se făcea că, în ciuda protestelor tuturor colegilor, fusese angajată la noi în firmă… Elena Udrea. şi asta se dădea cu rolele prin firmă în loc să muncească, iar noi speram să cadă şi să-şi rupă câte ceva, chiar gâtul de s-ar fi putut. şi ea tot nu cădea… aşa că am decis să tragem la sorţi să vedem cine o ajută să cadă, pe scări chiar. şi tocmai când era s-o facem a căzut neajutată 🙂

Reclame

geografie incendiară

decembrie 7, 2017

Se făcea că din senin, cam deasupra Pieţei Constituţiei, apare Daenerys Targaryen călare pe un ditamai dragonul. Şi se apucă să dea roată, şi în nici zece secunde arde juma’ din Coşmelia Poporului, tot ce era prin piaţă… apoi se opresc şi planează fix deasupra. Daenerys se uită în jur, puţin nedumerită, şi zice:

– Ăăă… uite râu, uite palat… totuşi… parcă nu seamănă deloc cu Budapesta!

Îşi iau ei iar zborul, se învârt de vreo două ori în cerc apoi pleacă spre nord-vest.

O să urmăresc ştirile zilele astea… şi nici n-o mai duc pe fi-mea la târgul de crăciun 🙂

 


n-ai cu cine…

iulie 26, 2016

se făcea că eram cu nişte prieteni printr-un orăşel din Ardeal, unde era nuştiuce festival medieval kitschios. şi cum stăteam noi, îmbrăcaţi aproximativ medieval, la o masă şi ne înecam în multe beri, unu’ spune că a auzit că a doua zi, pe malul râului de lângă orăşel, o să vină un cioban ungur cu muuulte oi. şi ce-ar fi să-l răzbunăm pe ciobanul fraier din Mioriţa?

am stat noi şi am dezbătut, am mai băut puţin… şi am zis că suntem totuşi în sec. XXI, nu putem să ne ducem să-i luăm gâtul tipului, plus că poate nici măcar nu e rudă cu ăla de acu’ 1000 de ani sau câţi or fi fost… da’ să-i şterpelim câteva oi n-ar fi deloc o problemă! e chiar ceva tradiţional românesc…

aşa că a doua zi, dis-de-dimineaţă, ne-am plasat în ceva tufişuri pe malul râului… şi am stat… şi am aşteptat…nici urmă de oaie sau cioban! ba mai şi tulbura apa şi făcea hărmălaie unul de scotea pietriş din albie cu un utilaj! şi am stat ca proştii vreo juma’ de zi, degeaba…

băi, nici în vis nu poţi să te bazezi pe unguri 🙂


distărbing…

mai 20, 2016

se făcea că eram la un concert serios de metale, ţinut prin nuştiuce ditamai sala. am cumpărat toţi fraierii jetoane pentru bere, după aia ne-au anunţat că bere mai e foarte puţină, deci o să se dea doar pe bani, şi jetoanele nu se iau înapoi. ciudat a fost că s-a protestat foarte puţin, în loc să se linşeze oricine părea organizator.

aşaaa… termină de cântat prima trupă, se descurcă onorabil… suntem informaţi că durează un sfert de oră până începe a doua, şi dintr-o dată apar pe jos o grămadă de perne şi saltele, iar din difuzoare începe să se audă… muzica de se dă seara pe Duck TV! dacă nu ştiţi ce e aia, vă zic doar că fi-mea o foloseşte să adoarmă.

iar eu merg peste două săptămâni la Metalhead Meeting… deduc că s-au luat măsuri ca să nu mă mai îmbăt praştie şi să-mi pierd telefonul, ca anul trecut… da’ s-ar putea să adorm totuşi.

bine, o rezolvare mai elegantă a fazei cu telefonul ar fi să-l las acasă 🙂


un vis mişto

ianuarie 15, 2016

Se făcea că ajung eu dis-de-dimineaţă la firmă şi şeful meu era deja acolo. Mai exact era nervos şi claxona de zor, în faţa porţii auto care era blocată de o Dacie veche de vreo douăzeci de ani. Ningea bine de tot, pe Dacie era un strat gros de zăpadă. Eu, dacă tot îl văd nervos, iau nişte zăpadă de pe Dacie, fac un bulgăre şi dau în el… El se uită la mine de parcă nu ştia ce să facă mai întâi, să mă concedieze sau să mă omoare… Numa’ că în visul ăsta şefu’ era şi el roacher, şi fix atunci apare proprietarul Daciei… Aaron Stainthorpe! Păi gata, Aaron mută maşina, intrăm în firmă şi desfacem câte o bere… mai vin alţi colegi şi şeful zice că oricum e 31 decembrie, n-are rost să mai muncim, hai să mergem la petrecere… pe plajă! Da vere, chiar şi în visul ăsta cu zăpadă Bucureştiul era pe malul mării, mama ei de încălzire globală… şi au plecat toţi, că eu am zis că mai am puţină treabă şi vin mai târziu. Şi imediat ce au plecat m-am dus în bucătărie să îmi văd de treabă – adică era frigiderul cam plin şi eu am mâncat jumătate din cârnaţii şi chiftelele de acolo 🙂

Oricum, eu cred că piesa asta a inspirat visul:

 

 

 

 


şi iarăşi buhuhu!

decembrie 9, 2015

Numeroşii mei cititori, am visat astă-noapte că mai mulţi cunoscuţi d-ai mei, şi/sau neveste d-ale lor, făcuseră un fel de club gastronomic. Se întâlnea lumea, gătea, bea, râdea, toate cele. Şi m-au invitat şi pe mine… la prima întâlnire a fost foarte mişto, da’ la a doua a devenit foarte clar că acel club e doar o acoperire, ei fiind de fapt… traficanţi de arme. Şi m-am pomenit livrând o „oală de ciorbă de fasole”, adică un foarte modern pistol mitralieră Heckler&Koch, unui domn respectabil de pe la Piaţa Sudului. Acu’ mă duc pe feisbuc să întreb ce şi cum, vreo trei din visul ăla fiind pe la mine prin listă. Dacă nu mai apare nimic scris p-aici anunţaţi şi voi poliţia, înseamnă că i-am dat în vileag şi mi-au luat maul…


nocturnale nerealiste

mai 6, 2015

am visat astă noapte că îmi dădusem jos barba, da’ la modul conştiincios, eram mai neted ca la 14-15 ani.

dintre toate visele mele, incluzându-le aici şi pe alea cu roşcate superbe dar şi pe cele cu extratereştri rău intenţionaţi, estimez că visul ăsta e cel mai puţin probabil să devină realitate prea curând…