financiară

noiembrie 26, 2014

numeroşii mei cititori, aţi simţit vreodată ce mişto e când găseşti o sumă considerabilă de bani într-o haină pe care n-ai mai purtat-o demult? şi cum după aia parcă nu mai e chiar la fel de mişto, că începi să te gândeşti la câte puteai face între timp cu banii ăia? başca inflaţia, că banii respectivi n-au produs nimic…

da’ ştiţi ce e chiar nasol? să găseşti o grămadă de bani, să te bucuri, după aia… să te trezeşti, să te duci glonţ la şifonier să verifici haina respectivă şi să găseşti în ea 70 de bani. două monezi de 10, una de 50!


beat… ificare?

octombrie 2, 2014

Se făcea că era mare reuniune mare la mine în neam, se adunaseră rude de nu se mai văzuseră de o grămadă de ani. Şi la reuniunea asta venise neinvitat… Papa. Îl ştiţi, bătrânelul ăla de la Vatican de poartă mereu rochie albă şi tot felul de chestii fistichii pe cap. Eeeiii… şi dumnealui vorbea cu toate rudele mele, punea tot soiul de întrebări, se uita pe poze, pe filmuleţe… doar cu mine nu vorbea. Nu, pentru că pe mine se pare că mă investiga! Voia să afle despre mine tot ce ştiau neamurile, şi mai mult decât atât! Şi a continuat chestia asta o vreme, până când Papa m-a luat departe într-o cameră în care eram doar noi doi şi a zis că are ceva pentru mine. După aia a scos un laptop, a deschis nuştiuce site d-ăsta de anunţuri şi a cumpărat pentru mine, cu vreo 1.200 de euro, o Toyotă străveche.

Deci nu voia să mă facă sfânt, da’ la banii lui mie mi-ar fi fost ruşine să fac aşa ceva…


Morfeu revine!

septembrie 3, 2014

uraaa, visez din nou! şi ce am visat aseară cred că e cel mai SF vis de până acum!

deci se făcea că eram la mare într-o staţiune superbă. plajele erau imaculate, apa cristalină. hotelurile aveau o arhitectură incredibilă, erau ultra extra super all inclusive, iar restaurantele lor erau extraordinare. era p-acolo şi un aerodrom unde se făceau acrobaţii şi puteai să te şi dai cu tot felul de chestii. nu s-auzea nicio manea, nu se vedea pe jos nici măcar un chiştoc. existau şi nişte pontoane foarte mişto de pe care puteai pescui, şi ohoho ce de peşte era! singura chestie puţin aiurea era că mai toate femeile pe zona mea de interes, 25-45 de ani, păreau a fi căsătorite.

şi dacă până acum n-a fost destul de SF… ei bine, staţiunea asta se numea… Năvodari.


Morfeu! unde ai fugit, bagabontule???

august 25, 2014

nuş ce se întâmplă, de vreo săptămână încoace ori nu mai visez, ori mai degrabă nu mai ţin minte ce visez. şi eu aveam nişte vise foarte mişto, unele dădeau clasă autorilor de SF-uri… viaţa se arată searbădă fără ele!

oare o trebui să beau mai mult? e un sacrificiu pe care sunt dispus să-l fac!


nocturne

iulie 4, 2014

Se făcea că fusesem invitat să particip la o conferinţă prin Nemţia. M-am cazat frumos la hotel, iar dis-de-dimineaţă mi-am băgat picioarele în ea de obligaţie şi m-am dus să pescuiesc. Pescuiam într-o chestie micuţă, doar cât două-trei bazine olimpice, da’ nu ştiu ce naiba monştri erau în ea că aveam un băţ foarte solid, o linie foarte groasă şi, la capătul ei, legat de ditamai ancora… un purceluş viu. Şi am stat pe baltă până spre prânz – deşi se vedea activitate intensă în apă, de purceluş nu s-a luat nimeni. Şi la un moment dat vine la mine unu’ cu o falcă în cer şi una-n pământ, că ce naiba fac, că de ce am şters-o de la hotel, că prezentarea mea era esenţială pentru eveniment, că a fost un eşec şi el s-a făcut de râs…

Io zic:

–         Asta e, vere… ghinion! Am strâns calabalâcul, am aruncat în apă eliberat purceluşul şi-am plecat.

Beac to Rumania… Tooot primesc telefoane de la neamţul ofticat, că a fost dat afară, că i s-a dus buhul şi nu-l mai angajează nimeni, că bla-bla… Săptămâni la rând, odată la 2-3 zile. Apoi s-a potolit.

După o vreme eram pe undeva la capăt de Militari, cumpăram adibaşi dintr-un magazin. Şi-a acelaşi scop mai era în butic o brunetă micuţă şi drăguţă, şi imediat ce ne-am văzut nu ne mai puteam lua ochii unul de la altul. Am invitat-o în oraş, am descoperit că avem foarte multe în comun… am mai ieşit o dată, a mers chiar şi mai bine… am ajuns la mine acasă. Pen’că sunt un jentâlmăn n-o să detaliez ce s-a’ntâmplat, chiar dacă a fost în vis.

De dimineaţă m-am trezit c-o durere groaznică de cap. Partenera dispăruse, patul la fel… ba chiar casa mea cu totul. Eram legat şi pluteam într-o baltă, având prinse de mine ditamai cârligele. De pe mal rânjea sadic la mine pescarul… fix neamţul pe care-l ţepuisem!

Păi să nu-ţi vină să te laşi??? Şi de sex, şi de pescuit!


chestii casnice

mai 16, 2014

astă noapte am visat, pentru prima oară în câteva luni, că pescuiam. se vede că-i prohibiţia pe sfârşite! ba pe Dunăre cre’că tocmai s-a terminat, da’ n-am cu cine merge şi oricum nu prea e cazul deocamdată. eniuei… şi în visul ăsta se făcea că veneau nişte unii şi mă controlau la peni… ăăă permis. aşa că dis-de-dimineaţă m-am uitat după el, mai era unde l-am pus acu’  vreo două luni?

evident că nu! poate am mai povestit că-s foarte dezordonat, da’ ce cred că n-am menţionat e că-s şi foarte strângător – adun absolut toate nimicurile, mai ales hârtiile, atât că nu le pun în ordine, ci după metoda mea, cunoscută profanilor drept „de-a valma”.

prevăd că o zi din weekendul ăsta va fi dedicată scotocelilor. să scotocesc îmi place la maxim, mereu găsesc te miri ce chestii amuzante, cu organizarea lucrurilor de prin casă am o problemă. cam seamănă a curăţenie… hei, chiar ESTE curăţenie!!!

mda. palpitantă viaţă am!


coşmar

martie 27, 2014

Se făcea că organizam o nuntă, cum am văzut io prin filme că se face la sualezi. Alegeam toate cele, negociam la sânge cu tot soiul de furnizori, zoream, presam, făceam crize, înjuram, ţipam, îngrozeam pe toată lumea. Fix lucruri la care nu mă pricep în viaţa reală. Şi apoi a venit ziua cea mare, când totul ar fi trebuit să fie perfect. Şi aproape că a fost – toate cele livrate la timp, corespunzător calitativ şi cantitativ, vreme bună, nuntaşi mulţumiţi… aproape c-a ieşit perfect, exceptând un miiic detaliu. Se pare că nu eram doar organizator, ci eram şi MIRELE!

The horror… the horror…


coşmar

decembrie 12, 2013

Se făcea că în viitor, în urma a ceva războaie şi tot felul de experimente scăpate de sub control, mai erau foarte puţini oameni. Locul lor fusese luat de vampiri, vrăjitoare şi tot felul de mutanţi care se mai războiau între ei. Dintre oamenii ăia care mai trăiau, şi mai puţini erau liberi, restul fiind sclavi sau acoliţi d-ai vampirilor şi vrăjitoarelor, care îi şi vânau p-ăia liberi în acest scop.
Până aici pare doar un fantasy vag interesant, dar coşmarul abia acum începe: asupritorii ăia ai oamenilor nu erau chiar aşa romantici şi rebeli ca în filmele obişnuite, ci foarte bine organizaţi, cu o birocraţie apăsătoare. Şi aveau foaaarte multe facturi de plătit! Şi nu mai exista internet, deci lula plăţi online! Şi doar nu era să se deranjeze stăpânii până la ghişee… care ghişee erau foarte puţine, şi nu puteai să plăteşti mai mult de o factură la un singur stat la o coadă kilometrică… deci îşi trimiteau sclavii. Iar eu am ajuns sclav pe la jumătatea visului! Şi am fost programat, printr-o spălare pe creier foarte savantă, să urăsc fiecare moment al existenţei mele, dar nici prin cap să nu-mi dea să încerc să evadez!
Brrr…


iar visez

august 21, 2013

Episodul unu: se făcea că eram cu unchiul meu la munte, unde pescuiam într-un fel de piscină. În timp ce eu eram ocupat să-mi agăţ liniile prin copacii de pe margine şi să înjur, el a şi scos un peşte. Nici lipan, nici păstrăv, ci… doradă. Mişto piscinele astea! După aia am plecat să mâncăm pizza.

Episodul doi: era un fel de petrecere pe o plajă mare. O plajă mai ciudată, nu se vedea mare sau lac pe nicăieri dar nici deşert nu era. Eu cred că eram un fel de organizator, că deşi nu păream important erau p-acolo o grămadă de actori, cântăreţi etc. care mă cunoşteau. Băi şi la un moment dat apare Radu Mazăre! Dar nu oricum, după cum bine îl ştiţi… ci în ceva care semăna a corcitură între avion şi dirijabil. Aterizează el un pic cam dificil, apoi se lasă cu tragedie: o pală de vânt ia aparatul, îl mai saltă câţiva metri şi dă cu el zdravăn de pământ, avariindu-l serios!
Tragedia? Mazăre a scăpat doar cu câteva vânătăi…


brrrr…

august 5, 2013

Am visat astă noapte că eram un fel de Victor Ponta. „Un fel de” în sensul că io-s mai frumos, mai cinstit, puţin mai tânăr, mai sărac dar şi muuuult mai puţin înjurat. În visul ăsta însă, asemenea lui, eram… copilot!
Şi aici începe problema: nu orice fel de copilot, ci copilotul lui Colin McRae! Pentru cei nu ştiu, nu sunt sigur în ce competiţie conduce respectivul momentan, da’ e mort de vreo şase ani… Băi şi astăzi ajung la birou, dau cu gogu’ de interneţi şi-mi pică faţa când văd că omul era născut pe 5 august! Azi ar fi împlinit 45 de ani!
Deja mi-e frică să mai ies pe stradă… dacă ăsta l-a rugat pe managerul locului unde e acum să-i aducă drept cadou de ziua lui un copilot?
Bre, ia-l pe Ponta, are experienţă!!!