beat… ificare?

Se făcea că era mare reuniune mare la mine în neam, se adunaseră rude de nu se mai văzuseră de o grămadă de ani. Şi la reuniunea asta venise neinvitat… Papa. Îl ştiţi, bătrânelul ăla de la Vatican de poartă mereu rochie albă şi tot felul de chestii fistichii pe cap. Eeeiii… şi dumnealui vorbea cu toate rudele mele, punea tot soiul de întrebări, se uita pe poze, pe filmuleţe… doar cu mine nu vorbea. Nu, pentru că pe mine se pare că mă investiga! Voia să afle despre mine tot ce ştiau neamurile, şi mai mult decât atât! Şi a continuat chestia asta o vreme, până când Papa m-a luat departe într-o cameră în care eram doar noi doi şi a zis că are ceva pentru mine. După aia a scos un laptop, a deschis nuştiuce site d-ăsta de anunţuri şi a cumpărat pentru mine, cu vreo 1.200 de euro, o Toyotă străveche.

Deci nu voia să mă facă sfânt, da’ la banii lui mie mi-ar fi fost ruşine să fac aşa ceva…

3 Responses to beat… ificare?

  1. Ando spune:

    pai sa ne trimiti si noua poza cu Toyoya aia beatificata, pentru serialul de pe simplybucharest 🙂

  2. ILUZIA spune:

    ca o colega de suferinta ce sunt mi-a fost jena sa-ti spun pana acum dar acum e musai: nu mai bea bre o vreme !

Lasă un comentariu