săptămâna trecută, când m-am mutat la sor-mea, am avut grijă să fie închise gazul şi apa şi să nu rămână niciun geam deschis. după ce m-am asigurat că nu mai e pic de mâncare în el, am oprit frigiderul şi l-am scos din priză, făcând la fel cu toate chestiile care ar fi consumat curent în casă. am mai făcut un tur al somptuoasei mele reşedinţe, am încuiat şi am plecat.
aseară descuiam uşa şi mă aşteptam să găsesc aer închis – că de, nu se aerisise de aproape o săptămână. ce bine ar fi fost… m-a întâmpinat în schimb o neaşteptată duhoare cu sursă neidentificată. închisesem io geamurile, da’ toate uşile din casă le lăsasem deschise, deci era peste tot. după vreo juma’ de oră am găsit în sfârşit nişte cepe care nu ştiu de când stăteau sub un raft în bucătărie, da’ zilele călduroase şi umede în care lipsisem le-au desăvârşit transformarea în… nu ştiu, ceva ce sigur nu permite convenţia aia de la Geneva.
cre’că tre’ să mai plec o săptămână, şi de data asta să las geamurile deschise…