micile detalii

în tramvaiul încins şi aglomerat stătea lângă mine o tipă. micuţă, slabă, îmbrăcată fistcihiu dar în rest foarte ştearsă. semitransparenţi numesc io genul ăsta de oameni, îi vezi şi îi uiţi în cinci minute.

şi după aia i-a sunat mobilul, m-a întors în adolescenţă iar ea a devenit de zece ori mai interesantă 🙂

 

solidaritate

aseară pe la 11 treceam io dinspre Universităţii spre Unirii. din partea cealaltă apar la un moment dat trei puştani, 17-18 ani. când ajung în dreptul meu, unul ia cuvântul:

–  Mă scuzaţi… ştiţi… strângem şi noi bani pentru o sticlă de votcă. Ne puteţi ajuta? E pentru o cauză nobilă!

eu VENEAM de la băut, şi mai aveam la mine cash fix 6 lei, în hârtii de un leu şi monede de 50 de bani. da’ trei lei le-am dat lor, că au ştiut să pună problema. dacă se zicea ceva de suc nu contribuiam 🙂

 

old school, tată…

o fi un preot care se duce la muncă? 🙂

un vis mişto

Se făcea că ajung eu dis-de-dimineaţă la firmă şi şeful meu era deja acolo. Mai exact era nervos şi claxona de zor, în faţa porţii auto care era blocată de o Dacie veche de vreo douăzeci de ani. Ningea bine de tot, pe Dacie era un strat gros de zăpadă. Eu, dacă tot îl văd nervos, iau nişte zăpadă de pe Dacie, fac un bulgăre şi dau în el… El se uită la mine de parcă nu ştia ce să facă mai întâi, să mă concedieze sau să mă omoare… Numa’ că în visul ăsta şefu’ era şi el roacher, şi fix atunci apare proprietarul Daciei… Aaron Stainthorpe! Păi gata, Aaron mută maşina, intrăm în firmă şi desfacem câte o bere… mai vin alţi colegi şi şeful zice că oricum e 31 decembrie, n-are rost să mai muncim, hai să mergem la petrecere… pe plajă! Da vere, chiar şi în visul ăsta cu zăpadă Bucureştiul era pe malul mării, mama ei de încălzire globală… şi au plecat toţi, că eu am zis că mai am puţină treabă şi vin mai târziu. Şi imediat ce au plecat m-am dus în bucătărie să îmi văd de treabă – adică era frigiderul cam plin şi eu am mâncat jumătate din cârnaţii şi chiftelele de acolo 🙂

Oricum, eu cred că piesa asta a inspirat visul:

 

 

 

 

se vinde bilet la preţ avantajos

numeroşii mei cititori, un prieten care nu mai poate ajunge luni la Arkona şi Korpiklaani îşi vinde biletul cu 60 de lei. parcă eraţi şi ceva roacheri pe aici, poate vă interesează. plus că în banii ăştia aveţi ocazia să mă cunoaşteţi pe mine, una dintre cele mai interesante fiinţe de pe planeta asta şi nu numai 🙂

Edit: nevărmaind, s-a dat 🙂

vineeeeri!

Dacă e vineri, e Black Friday! Mai exact, Black Metal Friday!

Videoclipul nu trebuie ratat, dacă nu e stilul vostru îl puteţi urmări fără sonor 🙂

https://www.youtube.com/watch?v=Nh8CfWEnSJ8

mama lor de compozitori francezi…

deci de sâmbătă dimineaţă, de când am văzut la teve o reclamă la nuştiuce detergent… oricât metal am ascultat, tot am în cap numai:

” un-deux-trois, sur mes doigts

je sais compter jusqu’a trois…”

azi e zi Nanowar – pe blog, pe feisbuc, la birou…

 

lost in audition

Păi eram aseară, la o bere şi o narghilea, la amicul D., manelist d-al meu. Şi ascultarăm noi ceva Behemoth, Gorgoroth, Cannibal Corpse… chestii drăguţe – sacrificii, eviscerări, decapitări şi tot aşa. La un moment dat mie mi se face să ascult una mai potolită, ce îmi tot stă în cap de vreo trei săptămâni.

– Ia caută bă Draconian – It grieves my heart.

Amicul D. începe:

– Dra-co-ni-an… cum ziceai, It grills my heart?

Mi-a ieşit berea pe nas, n-am mai râs niciunul atât de bine de ani de zile 🙂

 

continuăm parodiile…

cu maeştrii genului 🙂