Zdamăsiii!!!

cică a murit Dl. Spock. Cine nu ştie cine a fost dl. Spock… Mă-sa-i incultă!

May his memory live long and prosper!

chestie de perspectivă

poate v-am zis că voiam să-mi iau o zi liberă să fac un grătar cu nişte prieteni. ei bine, am reuşit! amicul S. a plecat acum vreo oră (fie-i falca norocoasă pacientului său de la ora 16:30, că omul e dentist şi a plecat cu patru beri la bord), iar amicul D. s-a tirat acum juma de oră.

astăzi vom vorbi despre amicul D. el e pe invers. nu ştiţi ce înseamnă? eee, nu ştiţi… păi, când toţi ne bucurăm vinerea pe la ora 17, el se întristează rău de tot. pentru noi încep relaxarea şi  distracţia, pentru el se termină. pen’că el are trei copii, iar în cursul săptămânii doi sunt la grădiniţă şi unul la soacră, dar în weekend… scandal!

deci să îi urăm succes şi să bem în cinstea lui! eu, norocos fiind, abia am pornit pe bere :))

sfat dezinteresat

dacă aveţi p-acasă ori pe la firmă vreun echipament HP, imprimantă, multifuncţional, ceva, şi obişnuiţi să mai şi cumpăraţi cartuşe originale în loc să le umpleţi… daţi fuga repede şi cumpăraţi zilele astea. cadoul de mărţişor a diviziei de printing de la HP e o creştere micuţă de preţuri la  tonere şi cerneluri. vreo 15%, aşea…

ghinion

Ghin Ion ăsta se ţine scai de mine în ultima vreme. de exemplu, şeful meu e plecat din ţară acum. pentru unii, şi uneori chiar şi pentru mine, ăsta ar fi un prilej minunat de frecat menta. da’ nu ştiu cum se face că tocmai acu’ s-a nimerit să am o grămadă de treabă, inclusiv chestii la care mi-ar fi prins taaare bine să fie prin zonă respectivul şef. şi mai voiam şi eu să-mi iau o zi liberă vineri, să trag un grătar şi o beţie cu nişte prieteni vechi, dar cred că nici măcar asta n-o să-mi iasă…

artă murală

Bucureşti, lângă Parcul Carol, strada metrupulit nifon, nr. 39 parcă:

la început am crezut că tipul e Alice Cooper :))

şopingul la reduceri al burlacului

întâi aşa:

  

apoi bonus:

sunt atât de puţine pentru că nu am maşină, şi cu tramvaiul e mai dificil :))

recenzie

Brezoianu 20 e un microbar deschis de vreo două luni. Va fi probabil bar întreg în vreo lună, când vor mai termina de amenajat p-acolo nişte camere. Este un loc boem şi în acelaşi timp liniştit, la o aruncătură de băţ de Cişmigiu, la parterul unei clădiri interbelice. Nu au o ofertă foarte variată de băuturi în meniu (reprezentat de o planşă de pe zidul din spatele barului – ceaiuri, sucuri, cafele, bere, siropuri, vin), dar, dacă aveţi puţin noroc, veţi găsi aici puţin cunoscuta dar excelenta bere Zăganu. Atmosfera este, evident, foarte relaxată, tinerească şi veselă. Ca să fim corecţi, trebuie totuşi să remarcăm purtarea puţin neprofesionistă a încântătoarei domnişoare de la bar – în loc să fie permanent  la dispoziţia clienţilor se mai aşează pe la mese şi discută cu persoane dubioase pe care le-a invitat în bar. Dar chiar şi asta e OK, mai ales atunci când eşti o astfel de persoană :))

În concluzie, de vizitat!

 

foarte mic şi moale

lucrez la o licitaţie pe produse microsoft. nu-i prea mare, dar dacă e s-o câştig… sigur nu mă pomenesc cu DNA-ul la uşă?

încercăm din nou

păi data trecută nu mi-a mers. c-o fi fost clima, c-o fi fost solul, c-oi fi fost io neglijent… au ieşit destule răsaduri dau doar două au ajuns adulţi şi n-au fructificat. dar acelaşi amic plimbăreţ mi l-a adus din Mexic pe dânsul:

…care-i şi mai dur decât thailandezul :))

deci uişmilac, că o încerc iar, şi dacă îmi ies copii cu „cabanierul” ăsta mă lansez în afaceri.

cum să eviţi să te îmbeţi

să spunem că eşti mai vici… ăăă boem, dar ai ceva important de făcut sâmbătă dis-de-dimineaţă, şi ar fi indicat să fii odihnit şi cu capul limpede. deci nu poţi bea ca porcul vineri seara, dar e al naibii de greu să te abţii…

soluţia: bei ca porcul joi seara! şi vineri poate nu mai ai la fel de mare chef…

 

Later edit: am băut uzo. abia acu’ am început să-i înţeleg şi io pe grecotei – nu c-aş avea prea mult chef de muncă de obicei, da’ azi chiar am un miserupism total…