Deci oricât de mică e staţiunea aia, când am ajuns seara acolo am crezut că nimerisem Las Vegasul, atât de mult se schimbase. Şi ori am îmbătrânit eu, ori media de vârstă a scăzut serios. Pe bune, nu mă aşteptam la atâţia copii.
Sâmbătă când eram ieşiţi vine galezul („welsh sheepfucker” l-am alintat de câteva ori) să ne caute la vilă. Şi s-apucă să-l strige de la poartă pe amicul Cătălin: Catalina!!! Catalina!!! Iese proprietarul, ăsta zice: Catalina from room 5? Ăăă… noo, only boys in room 5! Şi culmea e că se ştiu de ceva ani.
Unii vin din Vamă şi se laudă cu cât de mult au băut, cu sex şi alte alea. Io vă zic sincer că n-am mai dormit de ani de zile aşa bine ca acolo! Duminică nici n-am văzut plaja, decât de departe la micul dejun – vreo 14 ore de somn am băgat. Cred că au ajutat puţin şi „ţigările”…
Duminică seară, cum m-am trezit şi io şi m-am dus pe terasă, amicii mei nu erau pe nicăieri, dar am întâlnit trei israelieni care beau p-acolo… şi dă-i cu ei cu L’chaim! Deci ăia cu YMCA, aşa, The Village People, ar fi rămas interzişi de ăştia trei. Păi erau aşa: unul creştin care era poliţist, un evreu care era pompier şi un musulman care era bucătar. Ăsta curcubeu, frate!
Mă mai duc şi la anul, cred.