de sezon

A venit, a veniit toaaamnaaa…

Acoperă-mi inima cu ceva,

Cu umbra unui butoi – sau mai bine…

Sau mai bine cu damigeana!

dilema geografică

am fost martorul unei discuţii foarte savante, pe care am mai auzit-o de enşpe ori în diverse variante, despre cum sunt românaşii noştri în funcţie de zona din care provin. ba că moldovenii ar fi leneşi şi beţivi, ba că ardelenii mai serioşi dar cam mototoli, ba că oltenii repeziţi şi nu prea deştepţi etc. după aia, sociologii de ocazie au început să dezbată şi cum sunt femeile din regiunile respective – alea gospodine, alea cam fâşneţe, alea alea. chestii super inteligente, ce mai…

totuşi, spre sfârşitul dezbaterii mi-a picat fisa… revelaţie: dintre toate fetele/femeile pe care le-am cunoscut mai… îndeaproape, mai puţin de un sfert erau născute în Bucureşti! eu trăind aici toată viaţa! ba dintre cele din ultimii zece ani, NICIUNA nu era bucureşteancă din naştere!

băi, oare am prejudecăţi? discriminez bucureştencele?

va trebui să iau măsuri urgente 🙂

Gang bang politic

 

Anul trecut am participat la o licitaţie – cea mai mare la care am participat vreodată – unde am deranjat pe cine nu trebuia. Deci ne-a venit garda financiară pe cap, ne-au imputat sume aberante, ne-au blocat toate conturile pe care le-au găsit etc. Dupa aia le-au arătat ce ne-au făcut ălora cu care ne asociasem în licitaţie şi i-au întrebat: „Vreţi şi voi?”  Ăia n-au vrut, s-au retras, licitaţia s-a câştigat de către cine trebuia cu vreo doo meleoane de euroi mai sus decât s-ar fi putut, pe noi ne-au găsit brusc curaţi, şpaga a circulat, portocalii au fost fericiţi. Pe unii i-aţi văzut apoi pe la TV căutaţi cu puliţia şi porcuratura, da’ a fost numa’ circ… prinde orbu’, scoate-i ochii.

Au venit alegerile locale şi s-a schimbat conducerea într-un anumit sector al BuCUReştiului, deci prin tot felul de instituţii la fel. Noi am câştigat aproximativ corect un mic contract, am semnat, au pus şi ceilalţi trei semnături, când s-o pună şi p-a patra s-a zis STOP. Achiziţia asta nu-i în regulă!!! (a se citi „nu luaţi de la ăştia”). Nu avem suficiente fonduri!!! (a se completa „pentru ăştia care nu e d-ai noştri”). Bla-bla… bla-bla.

Dacă trepăduşii pedeleului ne-au tras-o pentru nişte meleoane, fomiştii ăştialalţi au făcut-o pentru nişte mii de euro.

Dragă USL-ule… mare noroc ai că pe mine mă pierdusei oricum de votant când ai pus numa’ pesedei prin coledziile unde votez eu, altfel mă pierdeai acum 🙂

P.S.:  a nu se înţelege c-o să votez  ARDeii…. mai degrabă îmi tai mâna! Aşadar, caut în continuare partid microscopic, fără vreo şansă d-a intra în parlament, pe care să pun ştampula 🙂

progres

acum vreo oră mă deplasam cu otobuzul pe Magheru, uitându-mă la clădiri, maşini, dar mai ales la gagici. deodată, simt o atingere pe cotul stâng. mă-ntorc nedumerit… un tip mic, slăbuţ, negricios şi cu o legitimaţie de gât mă salută şi-mi cere abonamentul. mă caut, i-l dau… el în loc să se ducă la aparat să-l verifice îl bagă sub un telefon, se uită, mi-l dă înapoi, îmi mulţumeşte şi-mi urează o zi bună.

???????

Băi, deci a apărut aplicaţia iControl!!! Foarte tare! Abia aştept ziua în care nici n-o să mă mai deranjeze careva, ci mă va controla doar îndreptând nuştiuce aparat spre mine!

Deşi, dacă stau să mă gândesc folosind latura mea paranoică, s-ar deschide şi nişte oportunităţi nu tocmai plăcute…

motoconcluzie

vorbeam ieri cu un amic care tocmai fusese martorul unui accident în care un motociclist viteaz se cam „fracţionase”şi mi-am dat seama că motocicliştii merită mila noastră. Nu-i uşor să fii motociclist… nu că rişti morga, nici că eşti asimilat din start cocalarilor care ţin lumea trează noaptea…  ci că  tre’ să fie foarte frustrant ca tot timpul pe care-l recuperezi în trafic să-l pierzi apoi la spital 🙂

iar la peşte

Hai-hai… cu lansetuţa

Să prindeem guvizi cât puţa

Şi să visăm la un crap

Să îl puunem laa prooţap!

Cam aşa ar fi pe scurt ieşirea de sâmbătă la Olteniţa. Pe luung: cum am ajuns, am băgat o lansetă. Colegii nici nu apucaseră să-şi desfacă bagajele, când dânsul a tras la râmă:

Nu voiam aşa ceva, aşa că am băgat o lansetă pe somn şi am dat cu undiţa doar la porumb, poate intră plătica. Primul rezultat… un guvide a înghiţit ditamai cârligul cu 4-5 boabe pe el. Cred că şi următorii zece guvizi s-au sinucis aruncându-se în porumb doar d-ai dreacu, să-mi facă mie în ciudă. Pe la jumatea partidei, după grătarul de pe mal, am băgat iar râmă – iar a venit o puţulică d-aia 😦

Şi dacă io am dat ca să evit guvizii vă daţi seama ce ihtiocid au făcut partenerii, care au dat şi la viermuşi! Măcar eu cu porumbul i-am mai selectat, doar vreo doi erau ca puţa de asiatic, vreo trei ca aia de alb şi restul ca aia de negru 🙂

Am făcut bine că mi-am luat doar doi litri de bere, am stat pe nişte cataroaie unde mi-aş fi rupt una-alta dacă mă torpilam. Mai jos, dacă vă chiorâţi, veţi vedea în mijlocul pozei o sticlă plutind, probabil un pescar disperat a lansat un mesaj.

Deci nu m-am îmbătat, din cauza pietrelor nici nu m-am relaxat iar peşte serios n-am prins. Mi se fâlfâie, tot bine a fost 🙂

din lac în puţă

Visele din săptămâna asta au fost cel puţin interesante. Astă noapte se făcea că eram la birou şi manevram nişte hârţoage cu o colegă. Nu ştiu de ce, dar firma noastră îşi avea sediul într-un castel. Era însă neobişnuit de cald, mai în toate camerele erau peste 30 de grade, când am intrat cu un vraf de dosare într-o încăpere mai  mică şi semiîntunecată, unde zdrang! maaaxim 20… era acolo doar o fereastra mică de tot prin care intra puţină lumină.

–         Ce bine! asta sigur e cea mai răcoroasă cameră din cladire, zic eu.

Brusc, se inchide ferestruica şi se face intuneric beznă.

–         Şi cea mai romantică, adaug eu glumeţ, fără absolut nicio intenţie amoroasă.

Deodata o simt cum, fără nicio vorbă, se lipeşte de mine şi îmi caută gura, pe care o şi găseşte şi ne punem serios pe mozolit, apoi pe pipăit…. Îmi zboară pantalonii fără să-i atingă cineva, ai ei la fel… o ridic (surprinzător de uşor, deşi cred că are vreo 60 de chile măcar) şi ne punem pe treabă, eu cu spatele la zid şi ea peste mine. Era categoric una din cele mai intense „întâlniri” de care am avut vreodată parte… Apoi se face nuştiucum lumină şi, în toiul acţiunii, ea se transformă într-un fel de chestie de doi metri juma’,  jumătate om – jumătate vultur!

M-am trezit imediat. Mă consolează gândul că, orice s-o fi întâmplat după aia în lumea viselor, măcar am murit la datorie…

fuuga, fuuga prin po… parc

se făcea că eram cu un grup de oameni şi oamene printr-un parc care semăna cu Tineretului, atât că dispăruse lacul. Nu eram însă la plimbare, ci aveam la noi tot felul de scule, de la undiţe şi harpoane până la un tun antitanc, cu care încercam să vânăm un fel de vierme uriaş de se mişca foarte repede pe sub pământ şi mai ieşea din când în când doar să mai hăpăiască pe careva – exact ca-n filmele alea americane de mâna a enşpea. N-avusesem prea mult succes, doi dintre noi deja o păţiseră… acum ne oprisem să ne odihnim şi să ne facem planuri într-o zonă mai pietroasă – dacă aţi văzut genul ăsta de filme, ştiţi că lighioanele astea au viteză de ghepard pe sub pământ dar, din motive care îmi scapă, câteva pietricele le opresc.

Şi cum ne regrupasem noi acolo şi ne sfătuiam cum să facem să momim animalul ca să i-o dăm cu tunul ăla, auzim mare tămbălău şi vedem apropiindu-se un grup de protestatari. Ăştia, care se pare că era ecologişti, băteau în tobe, agitau pancarte şi ne adresau urări de bine şi îndemnuri, de genul: „Huooooo!!!!”, „Criminalilor!!!” şi „Lăsaţi mistreţul în pace!!!”. tipii ori erau foarte devotaţi cauzei lor, ori nu aflaseră că „mistreţul” era atras de zgomot şi vibraţii… Cert e că la un moment dat la câţiva metri de ei s-a surpat larg pământul şi a ieşit gura „prietenoasă” a protejatului lor.

Din păcate n-am văzut urmarea, că dintr-o dată beam o Silva neagră la o terasă pe malul unui superb lac de munte, însoţit de o tipă simpatică din grupul de vânători. Dacă preţul pentru supravieţuirea noastră a fost că ceilalţi au ajuns furaj, ghinion de neşansă! Îmi pare cu regret, da’ aşa-i la vie 🙂

Sper ca noaptea asta visul să continue în mod plăcut, deşi, la norocul meu, parcă văd că lacul ăla e plin de piranha uriaşi…

Delta

după cum mă aşteptam, s-au băut nenumărate beri (mai ales eu) şi s-au prins nenumăraţi peşti (mai ales ei).

a început vineri… am ajuns, am băgat beţele. imediat partenerii au început să scoată caraşi etc, eu nişte bibani mititei. am zis că-i din cauza râmei şi-am băgat viermuşi – inspiraţia mi-a fost răsplătită în doar câteva minute cu noul record personal:

am reuşit după aia şi nişte cărăşei, apoi nu prea mai ştiu ce am reuşit decât foarte vag şi din povestiri, întrucât, evident, m-am trotilat bine de tot..

Sâmbătă am zis că vreau să prind ceva mare şi nici nu m-am atins de undiţă, am băgat o lansetă pe scoici şi una pe porumb, sperând la un somn sau un crap. Până duminică dis-de-dimineaţă prinsesem fix portul ăla din Croaţia, îl ştiţi voi.

Partea cea mai naşpa: sâmbătă seara s-a terminat berea!!! Să ne fie învăţătură de minte, să nu mai venim nepregătiţi! Măcar am fost mai puţin afumat şi am reuşit să fac poza asta:

poze am destul de puţine, tocmai pen’că n-am ţinut telefonul la îndemână, ca să nu-l văd ducându-se la fund.

Duminică m-am întors la peşti d-ăia mici, şi-am mai luat vreo doi cărăşei şi fratele (puţin) mai mare al bibanului din prima zi. Am mai avut însă şi această splendidă captură, care va fi singurul lucru prins de mine pe care-l voi mânca:

Şi acum căscaţi bine ochii şi urechile, căci mare adevăr grăiesc vouă: cea mai mare invenţie a umanităţii e şamponul! Dacă Atunci când civilizaţia se va prăbuşi iar noi vom vâna şobolani prin canalizare sau lilieci prin peşteri, asta îmi va lipsi cel mai mult! Do not take it for granted, vorba neamţului…

Am stat aici, şi recomand. Dacă vă duceţi, întrebaţi vă rog dacă a reapărut vreun câine cu adidasul meu drept sau a sunat vreunul care s-a pomenit cu o mulinetă în plus prin bagaje.

operaţiunea Delta sforţ

dacă citiţi asta vineri/sâmbătă/duminică, aflaţi că eu sunt la Uzlina unde stau cu berea în nas şi  (nu) prind peşte. ne-om auzi pe marţi, cu povestiri mai mult sau mai puţin pescăreşti.

poza nu-i din Deltă ci de pe Neajlov, da’ era prea frumoasă ca să n-o pun.

La revebere!