tehnologia e periculoasă

păi a trebuit să fac o teleconferinţă cu ceva oameni. pe speaker nu îmi place, aşa că am ţinut la ureche chinezăria minunăţia mea chinezească dual sim de 5,5 inchi pe care mi-a dat-o firma. după 20 de minute, când s-a terminat conferinţa, nu am mai putut întinde braţul stâng. am reuşit după vreo 10 minute, dar m-am ales cu febră musculară…

deci nu-s io boşorog, telefonul e de vină! de la vechiul samsung nu păţeam aşa ceva, şi nu cred că 100 de grame în plus cât are ăsta ar face vreo diferenţă…

ştiaţi că…

… pe undeva prin Argeş există o comună numită Miroşi?

mă întreb cum s-or numi locuitorii ei, mirositori?

Ostrov

Loc mişto de plimbat pentru „capitalişti”. Mai ales dacă ignoraţi gunoaiele de pe malul lacului 🙂 Au apărut pe acolo multe vile în ultimii ani, nu mai arată a sat pescăresc, dar tot n-ai zice că eşti în Bucureşti.

Deci în spatele Pieţei Delfinului, pe o insulă în lacul Fundeni.

financiară

ca să nu pierd un nr. de telefon pe care nu prea îl folosesc, dar îl am de mult timp şi poate o să-mi mai trebuiască, am luat aseară o reîncărcare de la un automat d-ăla. şi opresc io în faţa automatului… care cerea 25 de lei. mă uit prin buzunare… una de 50, una de 10, vreo 6 de un leu. o bag p-aia de 50, că nu scria că nu dă rest aparatul. apare acolo ceva de genul „tranzacţie în curs”, apoi „ridicaţi chitanţa”. şi din aparat încep să se audă sunete… îmi dădea restul! şi a dat, şi iar a dat… 50 de monede de 50 de bani! deja se uita lumea la mine cum stau pe vine râzând şi scot bani din automat.

băi, m-am simţit ca în Las Vegas, de parcă aş fi câştigat jackpotul la sloturi!

 

aaa… fără vreo legătură cu textul de mai sus… cumva datorez bani cuiva?

deci aşa ceva…

v-am mai zis în trecut că în colaborările cu firme şi organizaţii din ţările mai calde am dat de tot felul de oameni cu nume fistichii. Dl. Islam, dl. Jihad, dl. Hashish… aaa, să nu-l uităm pe Sauron Sanchez!

da’ parcă stimabilul domn Peter Muema le cam dă… clasă 🙂

clandestin

după cum v-am zis şi probabil nu m-aţi crezut, la a doua întâlnire cu tânăra doamnă pe care mi s-a pus pata am aflat că e cumnata unui prieten d-al meu. am hotărât să nu le spunem încă nimic, lui şi soţiei, să vedem întâi dacă e ceva serios între noi. deci aşa de mişto şi de incitantă e faza asta cu fructul (oarecum) oprit şi cu furişatul… parcă aş fi un puştan care se vede cu sora unui prieten 🙂

omul s-a prins că ea se vede cu cineva, presupun că de la faptul că îi cam pasează copilul sorei ei şi probabil pare mai veselă. aşa că a început să o tragă de limbă:

” – Şi cum e tipul ăsta? E de gaşcă? Îi place berea? Am şi eu pe cine să bag sub masă?”

Abia aştept să îi văd faţa când îşi va da seama că n-are aaabsolut nicio şansă să mă bage sub masă, după cum au dovedit multe beţii în cei 15 ani de când ne ştim 🙂

idee de cadou

cică ar fi unii prin Cisnădie care fac bomboane Kamasutra. cred că bănuiţi cum arată. vine ballantine’s dei, năpăstuiţilor!

io n-am întrebat-o pe cea cu care mă văd dacă sărbătoreşte d-astea, o să mă fac că n-am ştiut. n-o să fie uşor, o cheamă Valentina 🙂

afaceri

era un cuplu mixt de cocalari azi dimineaţă în tramvai – adică un el ţigan şi un el român. şi discutau să se lanseze în afaceri, respectiv contrabandă cu ţigări din Moldova 🙂

„- Şi cum le scoatem?

– Ne descurcăm noi… le luăm la 2-3 pachetul… doi lei benzina, le vindem dublu aici! băgăm 100 de milioane, scoatem două… băgăm două, scoatem patru… băgăm patru, scoatem opt!”

Aha… că fix asta fac cocalarii când dau de bani, economisesc şi reinvestesc, nu îşi iau bemweuri căzute, aifoane şi lanţuri, nu aruncă cu banii în cluburi şi la pariuri…

Apoi au venit controlorii… investitorii de băgau sute dă meleoane nu îşi permiteau totuşi 50 de lei pe lună pentru RATB 🙂

categoric, viaţa bate filmul

numeroşii mei cititori, numa’ ce vă scriam ieri despre cea mai recentă fostă, pe lângă ale cărei locuinţă şi loc de muncă treceam. ei bine, această fostă nu-i din Românica, ci dintr-o ţară puţin mai de la nord, s-a lipit p-aici de câţiva ani, cu munca.

iar eu de curând am început să ies iar la întâlniri. şi diseară mă văd cu o domnişoară drăguţă, despre care ştiam că e traducătoare. ce am aflat abia acu’ cinci minute e că traduce fix din limba respectivei foste 🙂

 

Later edit: ooo, nu, în ce hal m-am înşelat! viaţa nu doar bate filmul! râde de el, îl scuipă, face pe el şi abia apoi îl bate!

Nu prea mă aştept să mă creadă cineva, pentru că nici eu n-aş crede, dar tipa s-a dovedit a fi cumnata unui prieten d-al meu…

Pam-pam!

Repetăm pentru a nuştiucâta oară: miiic satul ăsta, Bucureşti…

 

dualitate

când te desparţi, urât sau nu, de o persoană la care ai ţinut, de obicei vrei să îi meargă bine. da’ e un colţişor micuţ sau mai mare  mai egoist în personalitatea fiecăruia, care ne face totuşi să vrem să nu le meargă chiar prea bine, să ne simtă măcar puţin lipsa…

şi treceam io azi dimineaţă cu autobuzul pe lângă blocul celei mai recente foste… „ce-o mai face? cred că îşi bea cafeaua la ora asta… sper că e bine, şi să îşi găsească un tip de treabă, care să i se potrivească mai mult decât mine, să fie fericită.”

10 minute mai târziu treceam pe lângă locul de muncă al aceleiaşi foste (jur că nu-s stalker, s-a nimerit ca azi să îmi fie amândouă în drum):

„ăăă… da’ tipul ăla de treabă să fie mai micuţ şi mai urât ca mine! aaa, şi nu prea bun în pat!” 🙂